Validity of property certificate challenge and computation of the one-year statute of limitations for third parties under Law 29/1990
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's decision to reject the plaintiff's action as time-barred. The dispute concerned the annulment of a property ownership certificate issued in 1996 for a land plot, along with a claim for damages, which the plaintiff filed in 2002. The court ruled that the one-year statute of limitations under Article 5 of Law No. 29/1990 runs from the moment the administrative act was transcribed and made public for third parties, not from actual knowledge, particularly since the plaintiff was not the addressee of the certificate. Furthermore, the court found that the plaintiff's claims of ignorance were contradicted by evidence showing she notified the defendant in January 2001 regarding the land and subsequently authorized representation in a related suit in May 2002, confirming she was aware of the certificate's existence well before filing the present action. </think> The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's dismissal of the action as time-barred. The case involved a claim to annul a 1996 property ownership certificate and seek damages, brought by a third-party plaintiff who challenged the title to a specific land plot. The court held that for parties not addressed by the administrative act, the one-year statute of limitations under Article 5 of Law No. 29/1990 expires one year from the act's transcription and publicity, not from the date of actual knowledge. Additionally, the court determined that the plaintiff's assertion of unawareness was invalid, as documentary evidence proved she had knowledge of the certificate's existence by at least January 2001, having previously notified the defendant regarding land restitution and authorized legal representation in a related proceeding.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 29/1990; Validity of property certificate challenge and computation of the one-year statute of limitations for third parties under Law 29/1990: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T.S., care a susținut. în esență. că actul contestat nu i-a fost adus la cunoștință, așa cum cer dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 și că a aflat de el cu totul întâmplător, în luna iulie 2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 19 august 2002, reclamanta T.S. a chemat în judecată Ministerul Turismului și Sportului și B.T.T. SA, solicitând anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M15 nr. 0033 din 12 august 1996, pentru suprafața de 3.730 mp teren, precum și obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că suprafața de teren solicitată face parte din terenul de 5329 mp situat în satul Costinești, cumpărat de părinții săi în 1947, cu act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 1037 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea ca tardiv formulată, reținând pentru această incidență dispozițiile art .5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T.S., care a susținut. în esență. că actul contestat nu i-a fost adus la cunoștință, așa cum cer dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 și că a aflat de el cu totul întâmplător, în luna iulie 2002.
Recursul nu este fondat.
În sensul dispozițiilor art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, obligativitatea comunicării actului administrativ există numai în raport cu persoanele, fizice sau juridice, cărora aceasta li se adresează.
Ca atare, față de terți, termenul de un an, urmează a fi considerat din momentul în care aceștia au luat cunoștință, într-o formă sau alta.
Cum reclamanta se află în poziția de terț, față de certificatul de atestare contestat, obligația comunicării față de aceasta nu există și ca atare, corect Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a apreciat termenul de un an, din momentul îndeplinirii formelor de publicitate, respectiv al transcrierii.
De altfel, din probele administrate, rezultă că în fapt, reclamanta a cunoscut în mod cert despre existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 15 nr. 0033/1996, încă din ianuarie 2001, când a notificat B.T.T. SA București, în legătură cu restituirea diferenței de teren, situație confirmată ulterior și de împuternicirea dată lui P.P., la 17 mai 2002, de reprezentare în cauza aflată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, având ca obiect anularea aceluiași certificat de atestare a dreptului de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.S., împotriva sentinței civile nr. 1037 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.