Complicity versus concealment in the resale of stolen goods: qualification of facilitation of robbery as complicity under Article 26 Penal Code

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 839 din 8 februarie 2006

Prin sentința penală nr. 703 din 20 octombrie 2005, Tribunalul Iași a dispus condamnarea, printre alții, a inculpatului P.F., la 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) și a art. 75 lit. c), art. 76 lit. b) și a art. 80 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și urm. C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu condamnatul B.C. și cu partea responsabilă civilmente T.M. să plătească cu titlu de despăgubiri civile:

- 300 lei (RON) părții civile S.S.L.;

- 200 lei (RON) părții civile V.L.;

- 350 lei (RON) părții civile P.V.;

- 180 lei (RON) părții civile G.A.M. cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut următoarea situația de fapt pentru a pronunța această hotărâre.

Condamnatul minor B.C., care provine dintr-o familie dezorganizată, de la vârsta de 7 ani până la 12 ani a fost îngrijit într-un centru de plasament. Începând cu vârsta de 14 ani minorul a revenit în Iași pentru a cerși, unde a cunoscut pe copii martorei C.C. concubina inculpatului P.F.

Inculpatul recurent a acceptat în final ca condamnatul minor să locuiască împreună cu ei.

La începutul primăverii 2005, condamnatul minor a adus acasă o pereche de cercei de aur și i-a propus inculpatului recurent să-i valorifice, în care sens a procedat și în perioada ce a urmat cu mai multe perechi de cercei și telefon mobil.

În seara zilei de 12 martie 2005, orele 18,30 – 19,00 condamnatul minor s-a apropiat de partea vătămată S.S. și din spate i-a smuls cerceii cu ambele mâini fugind între blocuri, cerceii i-au fost dați recurentului care i-a valorificat obținând 50.000 lei.

Cu același fel de operare, condamnatul minor a sustras cerceii la 2 iunie 2005, orele 11,00, de la partea vătămată V.L. la 15 iunie 2005, orele 15,45, de la partea vătămată P.V., iar la 10 iunie 2005, orele 12,00, de la partea vătămată G.A., după care întorcea spatele pentru a nu fi recunoscut și fugea spre blocuri.

Cerceii sustrași au fost remiși recurentului cu scopul amanetării sau reamanetării, din banii obținuți, o parte revenind și condamnatului minor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.F., solicitând reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 407 din 13 decembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Și împotriva acestei hotărâri, inculpatul P.F. a declarat recurs, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat în infracțiunea de tăinuire și reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Examinând hotărârile prin prisma criticilor formulate, se constată că corect a fost reținută situația de fapt, dându-se faptelor încadrarea juridică corespunzătoare.

Apărarea inculpatului în sensul că se impune schimbarea încadrării juridice în cea de tăinuire nu poate fi primită pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 221 C. pen., legiuitorul definește tăinuirea ca fiind primirea, dobândirea și transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin acesta s-a urmărit obținerea pentru sine ori pentru altul a unui fals material.

Raportând la speță, inculpatul cu intenție a înlesnit și ajutat la săvârșirea faptei penale prin tăinuirea repetată de bunuri, care reprezintă o promisiune de tăinuire pentru acte viitoare, consolidând hotărârea infracțională a autorului, astfel că fapta acestuia corect a fost încadrată în dispozițiile art. 26 C. pen.

Sub aspectul reducerii pedepsei, se constată că instanța a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, reținând în sarcina acestuia circumstanțele atenuante, coborând pedeapsa sub minimul special al legii, pedeapsă care corespunde scopului preventiv-educativ al acesteia, încât reducerea nu se justifică.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 22 iunie 2005 la zi.

Au fost văzute și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.