Recourse in criminal case dismissed as inadmissible for lack of standing to challenge unmodified judgment.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as inadmissible, thereby upholding the second-instance decision that had previously dismissed the prosecutor's appeal, leaving the lower court's conviction and sentence intact. The case involved a criminal charge of robbery, where the defendant was originally convicted by the first-instance tribunal for seizing a gold necklace from a victim on a public street, resulting in a three-year prison term and ancillary penalties. The decisive legal ground for the dismissal was that the defendant had not filed an appeal in the previous instance and the appellate court had not modified the original judgment, thus barring a direct recourse to the High Court under the relevant provisions of the Code of Criminal Procedure regarding the standing to challenge judgments; the defendant was additionally ordered to pay judicial costs of 220 lei.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (2) lit. c) C. pen, art. 76 lit. b) C. pen, art. 71 C. pen, art. 64 C. pen, art. 350 C. proc. pen, art. 88 C. pen; Recourse in criminal case dismissed as inadmissible for lack of standing to challenge unmodified judgment: The case involved a criminal charge of robbery, where the defendant was originally convicted by the first-instance tribunal for seizing a gold necklace from a victim on a public street, resulting in a three-year prison term and ancillary penalties. The decisive legal ground for the dismissal was that the defendant had not filed an appeal in the previous instance and the appellate court had not modified the original judgment, thus barring a direct recourse to the High Court under the relevant provisions of the Code of Criminal Procedure regarding the standing to challenge judgments; the defendant was additionally ordered to pay judicial costs of 220 lei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis cited for dismissing the appeal as inadmissible because the appellant did not use the appeal remedy and the appellate court did not modify the first instance judgment.
The provision applied to impose judicial costs on the appellant in the dispositive order.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 349 din 5 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Arad, a fost condamnat inculpatul C.P., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 12 iulie 2005, la zi.
În latură civilă s-a constatat că prejudiciul cauzat de inculpat părții vătămate B.A.G., în cuantum de 507,64, lei a fost acoperit prin restituire.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în ziua de 12 iulie 2005, partea vătămată B.A.G., împreună cu martora F.A.I., se deplasau pe Calea Victoriei din Arad. Inculpatul C.P. a observat că partea vătămată purta la gât un lănțișor din aur și a luat hotărârea să i-l sustragă. În acest scop făptuitorul s-a apropiat de victimă, i-a smuls lănțișorul de la gât, după care a fugit de la locul faptei, dar a fost prins de lucrătorul de poliție H.O.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 400/ A din 8 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul C.P.
Recursul este inadmisibil.
Din examinarea dispozițiilor art. 3851 alin. ultim. C. proc. pen., rezultă că nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 din același cod, nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Or, în cauză, inculpatul C.P. nu a folosit calea apelului astfel că nu poate ataca cu recurs hotărârea primei instanțe, iar prin decizia pronunțată de Curte, nu a fost modificată soluția din sentință, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad fiind respins ca nefondat.
În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 400/ A din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2006.