Inadmissibility of ordinary appeal against final decision rejecting motion for annulment for legal assistance violations
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the original motion for annulment as inadmissible; consequently, the challenged appellate decision remains final and binding. The dispute involved a defendant who filed a motion for annulment against a final penal judgment, arguing absolute nullity due to a violation of the right to legal assistance (Article 171(3) of the Code of Criminal Procedure), while on appeal she claimed the lower court failed to address her allegation of unconstitutionality regarding Article 88 of the Penal Code. The court held that a motion for annulment is admissible only under the specific grounds listed in Article 386(a)–(c) of the Code of Criminal Procedure (e.g., defective summons or impossibility to appear), which the petitioner did not meet; because a decision rejecting an inadmissible motion for annulment is final and not subject to ordinary appeal, the subsequent appeal filed under Article 3859(10) was legally inadmissible pursuant to Article 38515(1)(a) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 C. proc. pen, art. 171 alin. (3) C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 88 C. pen, art. 3859 pct. 10 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of ordinary appeal against final decision rejecting motion for annulment for legal assistance violations: Astfel, se constată că, în vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut o etapă procesuală în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitate procesuală, dacă privește un motiv prevăzut de art. 386 C. proc. pen. și dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 617 din 31 ianuarie 2006
Prin decizia penală nr. 1518 din 20 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenta R.A. împotriva deciziei penale nr. 1462/2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Contestatoarea a fost obligată să plătească 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut următoarele:
Petenta R.A. a formulat, în baza art. 386 C. proc. pen., contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1462 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2196/2005.
În motivarea cererii, petenta R.A. a arătat că decizia penală nr. 1462 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel București împotriva căreia a formulat contestație în anulare, este lovită de nulitate absolută, atâta timp cât în cauză nu a fost asistată juridic, fiind încălcate dispozițiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen., care dispun că asistența juridică este obligatorie.
În cauză a fost atașat dosarul nr. 2196/2005 al Curții de Apel București, secția I penală.
Examinând cauza prin prisma motivelor din contestație, în raport și de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen.
Din examinarea dispozițiilor art. 386 alin. (1) lit. a) – c) C. proc. pen., rezultă că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar.
Cum din analiza motivelor din cererea petentei nu rezultă nu rezultă o atare situație, respectiv din cele prevăzute de art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen., Curtea a constatat că respectiva cerere nu îndeplinește condițiile admisibilității.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea R.A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare în raport de faptul că instanța nu s-a pronunțat decât asupra cererii referitoare la încălcarea dreptului la apărare, omițând să se pronunțe și asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 C. pen., invocată de petentă.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, se constată că, în vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut o etapă procesuală în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitate procesuală, dacă privește un motiv prevăzut de art. 386 C. proc. pen. și dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Curtea de apel, examinând cererea formulată de contestatoarea R.A. a constatat că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 391 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, pronunțând corect o decizie nesupusă nici unei căi de atac.
În condițiile în care contestatoarea a formulat recurs împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., acesta va fi respins ca inadmisibil.
Că hotărârea pronunțată în cauză este definitivă rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 386 și urm. C. proc. pen. și art. 3851 C. proc. pen., unde sunt enumerate expres și limitativ, hotărârile supuse recursului (unde nu figurează și hotărârile pronunțate ca urmare a introducerii unei contestații în anulare).
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.