Exhaustion of criminal appellate remedies: Inadmissibility of third-level challenge against final appellate sentence

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2405 din 14 decembrie 2004 a Judecătoriei Buzău, a fost condamnat inculpatul P.A., la pedepsele de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzute de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru ambele fapte cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., fapte concurente, urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 864 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat suspendarea sub supraveghere și beneficiul grațierii pentru pedepsele rezultante de 3 ani și respectiv un an și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 1685/2002 a Judecătoriei Buzău și nr. 191/2002 a Tribunalului Buzău, pentru infracțiuni concurente, iar în urma contopirii, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauza de față, în final inculpatul având de executat 6 ani închisoare, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii din data de 1 aprilie 2002.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul minor N.C.R., la pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., și art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea pentru ambele fapte a dispozițiilor art. 99 și urm. C. pen., cu suspendarea condiționată a executării, conform art. 81 raportat la art. 110 C. pen., atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării.

În latura civilă, s-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate M.I. a fost recuperat.

Inculpații au fost obligați la câte 2.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate, că în noaptea de 21 octombrie 2003, cei doi inculpați, pe fondul consumului de alcool, au pătruns pe poarta întredeschisă în curtea locuinței părții vătămate M.I., de unde au sustras, de pe sârma de rufe, mai multe bunuri (șosete, cearceafuri, fețe de pernă), iar din autoturismul parcat în curte au sustras un radiocasetofon și cheile mașinii, pe care le-au găsit în contact, bunuri pe care le-au transportat la domiciliul inculpatului P.A., ulterior fiind recuperate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.A., criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că pedepsele aplicate sunt prea aspre, față de prejudiciul modic cauzat și de situația familială, soția sa handicapată gradul II de invaliditate, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și reindividualizarea sancțiunilor.

Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 23 din 22 februarie 2005, a admis apelul declarat de inculpat, a extins efectele acestuia și asupra inculpatului minor, care nu exercitase calea de atac și, desființând sentința în parte, a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen., și art. 76 lit. c) și d), cu referire la art. 80 alin. (1) C. pen., pentru inculpatul major, reducând pedepsele de la câte 3 ani închisoare la câte un an și 6 luni închisoare și de la câte un an și 6 luni închisoare, la câte 5 luni închisoare, pentru inculpatul minor N.R.

Conform art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul P.A. să execute pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare, ca urmare a aplicării prevederilor art. 864 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatul minor, 5 luni închisoare, reducându-se termenul de încercare la 2 ani, conform art. 81 și art. 110 C. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul P.A., care în temeiul art. 3859 pct. 14, a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii sale.

Prin decizia penală nr. 319 din 7 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2433/2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, recursul inculpatului.

Împotriva acestei decizii a făcut recurs inculpatul pe care l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Recursul declarat este inadmisibil, legea penală română prevăzând în această situație, numai două căi de atac, apelul și recursul, de care inculpatul a uzat.

În temeiul art. 38515 alin. (1), pct. 1, lit. a) C. proc. pen., recursul inculpatului urmând a fi respins, ca inadmisibil, iar acesta obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 319 din 7 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 aprilie 2002 la 1 noiembrie 2005.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 220 RON (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2005