Criminal liability of magistrates for abuse of office and illegal arrest following quashed preventive detention.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 568 din 27 ianuarie 2006

Prin rezoluția din 23 februarie 2005 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Mureș, s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe judecătorii: I.V., M.L., S.D., B.M., S.B., H.E., A.E., C.G., U.R.

În motivarea soluției se arată că petiționara M.L.D. a depus mai multe plângeri împotriva judecătorilor și procurorilor arătați mai sus pentru săvârșirea de infracțiuni după cum urmează:

1. Judecătoarea M.M.L. , ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, în mod defectuos ar fi emis pe numele său un mandat de arestare preventivă lovit de nulitate absolută, în dosarul nr. 4128/2004 al Judecătoriei Tg. Mureș.

2. Judecătoarea D.S. ar fi săvârșit infracțiunea de arestare nelegală prevăzută de art. 266 alin. (1) C. pen.

3. Judecătorii V.I., B.M., S.B., H.E., A.E. ar fi săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., sustragerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

4. Procurorii C.G. și U.R. ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții petenta a formulat plângere, însă prin rezoluția din 22 martie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, s-a respins această plângere cu motivarea că infracțiunile pentru care solicită să fie trași la răspundere penală mai mulți magistrați nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, având în vedere că acestea presupun săvârșirea lor cu intenție, ori acest lucru nu s-a putut dovedi.

Împotriva acestei rezoluții petiționara a formulat plângere la instanța de judecată la termenul prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.

Analizând actele dosarului, inclusiv dosarele penale nr. 4128/2004, 8601/2004 și 8753/2004 ale Judecătoriei Tg. Mureș care au fost acvirate, dosare care referă la cele susținute de petentă în plângere, Curtea de Apel Tg. Mureș a apreciat plângerea petițonarei, ca nefondată, și prin sentința penală nr. 22 din 12 septembrie 2005 a respins-o ca atare, menținând soluția din rezoluția atacată.

A respins, totodată, ca inadmisibilă plângerea formulată de aceeași petentă împotriva intimaților C.V. și D.S. obligând-o pe petiționară la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționara.

Recursul declarat de petiționară este nefondat.

În mod corect s-a reținut de Curtea de Apel Tg. Mureș că față de atitudinea petentei care a adus următoarele acuzații la adresa judecătoarei M.L., afirmând „Nu sunteți judecător, apărați hoții și mafioții, nu ați ținut cont de actele dosarului, nu m-ați luat prezentă la ultimul termen de judecată”, după care trântind ușa a părăsit sala de judecată, a întocmit proces-verbal de constatare a infracțiunii de audiență pentru comiterea infracțiunii de ultraj, faptă prevăzută de art. 239 alin. (1) și (4) C. pen., iar în baza art. 299 C. proc. pen., cu aplicarea art. 465 și urm. C. proc. pen., prin încheierea penală nr. 1619 din 12 octombrie 2004, s-a dispus arestarea preventivă a petiționarei, emițându-se mandatul de arestare nr. 3 din 12 octombrie 2004.

Avându-se în vedere că petenta a părăsit sediul instanței după săvârșirea infracțiunii de ultraj, măsura arestării preventive s-a făcut în lipsă, conform art. 151 C. proc. pen., iar după prinderea acesteia a fost prezentată judecătorului pentru a fi audiată și i s-a înmânat un exemplar al mandatului de arestare preventivă.

Împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, petiționara a declarat recurs, care a fost admis de Tribunalul Mureș, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg. Mureș, anulând totodată mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 12 octombrie 2004, cu motivarea că măsura arestării s-a dispus fără prezența unui avocat și a procurorului.

În rejudecare, în prezența inculpatei, avocatului și a procurorului, petiționara a fost din nou arestată preventiv pentru o perioadă de 3 zile, această hotărâre fiind menținută de către instanța de recurs, petiționara fiind pusă în libertate la expirarea mandatului de arestare preventivă.

După ce procesul verbal de constatare a infracțiunii de audiență a fost trimis la parchet, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș a solicitat instanței de judecată luarea măsurii arestării preventive față de petentă, însă această propunere a fost respinsă de către Judecătoria Tg. Mureș, hotărâre menținută în recurs de către Tribunalul Mureș.

Între timp, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș, petenta M.L.D. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de ultraj în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cauză care în prezent se află pe rolul instanțelor judecătorești.

Astfel, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în sarcina judecătoarei M.L. și a judecătoarei D.S. săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală, chiar dacă hotărârea pronunțată de judecătoarea M.L. a fost casată, însă pentru motive procedurale, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cele două judecătoare nu au săvârșit nici o faptă penală, ci doar și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu.

Cu privire la ceilalți judecători și procurori, respectiv S.B., H.E., A.E., C.G. și U.R. pentru care petiționara solicită să fie cercetați pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., instanța de fond, în mod corect a apreciat că aceștia și-au îndeplinit doar obligațiile de serviciu, respectiv fie au judecat recursul declarat de petiționară în calitatea lor de judecători, fie au susținut interesele Ministerului Public, în calitatea lor de procurori, astfel că nici în sarcina acestora nu poate fi reținută nici o infracțiune.

Cu privire la judecătorii V.I. și B.M. pentru care petiționara a solicitat să fie cercetați pentru comiterea infracțiunii de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., de asemenea, corect s-a apreciat că în cauză nu s-a dovedit în nici un fel că acești magistrați au sustras vreun înscris și nici că ar fi falsificat vreun înscris oficial așa cum susține petiționara.

Cu privire la plângerea formulată de petiționară împotriva procurorilor C.V. și D.S., de asemenea, corect s-a apreciat că petiționara nu a formulat plângere împotriva acestor doi procurori la parchet și nu a parcurs procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., motiv pentru care instanța Curții de Apel Tg. Mureș a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționară împotriva acestor intimați.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.L.D. împotriva sentinței penale nr. 22 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș.

În temeiul art. 192 C. proc. pen., a obligat recurenta petiționară la cheltuieli judiciare către stat.