Human trafficking convictions upheld after annulment motion rejected as unfounded

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.M. și R.V.D.V. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 3652 din 30 iunie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2685/2004, prin care li s-au respins recursurile declarate împotriva deciziei penale nr. 106/2004 a Curții de Apel Suceava și astfel, au fost condamnați la câte 5 ani închisoare și obligați la plata unor cheltuieli judiciare, de câte 1.400.000 lei.

În motivarea contestațiilor cei doi contestatori au arătat că prin hotărârea menționată a rămas definitivă condamnarea fiecăruia, la pedeapsa de câte 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, reținându-se, în sarcina lor faptul că, împreună, în perioada 23 mai – 6 iunie 2003, au recrutat trei tinere, în scopul exploatării acestora, prin practicarea prostituției.

Consideră că hotărârea este nelegală și netemeinică, pentru că:

1. Procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, întrucât citarea s-a făcut numai la domiciliul sorei contestatoarei, în Botoșani str. Tiberiu Crudu nu și în Botoșani str. Aleea Constantin Gane, județul Botoșani, unde își are domiciliul contestatoarea și în Olanda, contestatorul.

Contestatorul susține că potrivit art. 177 alin. (8) C. proc. pen., ar fi trebuit să fie citat și la domiciliul din străinătate, adresa înscrisă în pașaport și menționată în declarațiile date în faza de urmărire penală și de judecată.

2. La data de 30 iunie 2004, când s-a judecat cauza în recurs, contestatorii erau plecați din țară, încă din 2 iunie 2004, prin punctul de trecere a frontierei Otopeni, încât nu au putut lua cunoștință de data procesului și nici de a înștiința Înalta Curte de situația ivită.

Contestatorii au mai arătat că plecările din țară au fost legale așa cum se poate dovedi cu vizele de pe pașapoarte, la data plecării conviețuind în concubinaj iar în prezent, fiind căsătoriți și aflându-se în Olanda, unde contestatorul are 2 copii, din altă căsătorie.

În sfârșit, contestatorii au mai arătat că sunt în termenul prevăzut de lege, până la introducerea contestației, neîncepând executarea pedepsei.

În drept, contestatorii au invocat art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Examinând contestația în principiu, în raport de temeiul de drept invocat, la termenul din 28 octombrie 2005, aceasta a fost admisă în principiu, stabilindu-se și faptul că a fost introdusă în termen.

Verificându-se însă, pe fond, în funcție de actele și probele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că aceasta nu este fondată, procedura de citare, la data judecării recursului și a pronunțării hotărârii atacate, fiind legal îndeplinită, lipsa de la judecată și de la pronunțare, fiindu-le imputabilă atâta timp cât știau de dosarul avut pe rol și n-au făcut nici un fel de comunicare asupra unui alt loc de citare în afară de cel cunoscut de instanță, ca urmare a declarațiilor făcute în cadrul procesului.

În raport cu cele arătate, nefiind îndeplinite, în fond, cerințele art. 386 lit. a) C. proc. pen., Curtea va trebui să privească contestația în anulare ca nefondată și a o respinge, ca atare.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii S.M. și R.V.D.V. împotriva deciziei penale nr. 3652 din 30 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2006.