Attempted rape of a minor: voluntary desistance versus external interruption and legal qualification as attempted violation rather than sexual corruption

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 539 din 27 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 126 din 9 martie 2005 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul V.N., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile P.A. suma de 10 milioane lei cu titlu de daune morale.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Familiile P. și V. locuiesc în imobilul situat pe strada Basarabiei din municipiul Galați și datorită acestui fapt, inculpatul V.N., în vârstă de 18 ani, la momentul incidentului, se juca des cu partea vătămată P.A. în vârstă de 6 ani.

În ziua de 17 noiembrie 2003, inculpatul V.N. i-a spus martorului P.I., tatăl părții vătămate P.A. să-i permită minorului să-l însoțească la imobilul de pe strada Științei din Galați pentru a aprinde becul în curte, întrucât proprietarul nu locuiește acolo și l-a rugat să facă acest lucru în fiecare seară. Cunoscând această situație, martorul P.I. a fost de acord.

După ce au ajuns la imobilul de pe strada Științei, inculpatul V.N. a hotărât să întrețină relații sexuale anale cu partea vătămată P.A. În acest sens, inculpatul i-a cerut părții vătămate să se dezbrace. Partea vătămată P.A. nu i-a răspuns, motiv pentru care inculpatul i-a dat bretelele jos și l-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți.

Apoi, inculpatul s-a dezbrăcat și el de pantaloni și chiloți, s-a așezat cu șezutul pe gresie, apoi a prins-o pe partea vătămată cu mâinile și a așezat-o cu fundul peste organele lui genitale.

Între timp, constatând că fiul său A. și inculpatul V.N. întârzie foarte mult, martorul P.I. a plecat după aceștia.

Inculpatul nu a putut să pună în executare hotărârea de a comite infracțiunea de viol, întrucât la un moment dat a auzit poarta scârțâind și câinele lătrând, semn că intra cineva în curtea casei, astfel încât a fost nevoit să-și întrerupă activitatea din respectivele motive independente de voința lui, și-a luat geaca, fiind însă surprinși de către martorul P.I. atât el cât și partea vătămată dezbrăcați.

Ulterior, martorul P.I. i-a povestit soției sale, P.C. ce s-a întâmplat, care la rândul ei, a anunțat-o pe mama inculpatului V.N., iar apoi au fost sesizate organele de poliție.

Din raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 1271/ E din 18 noiembrie 2003, întocmit de Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați – S.M.L., rezultă că inculpatul V.N. prezintă tendință la pedofilie, retard mintal ușor, însă capacitatea de apreciere a gravității faptei comise, precum și a consecințelor care decurg din faptă este păstrat, discernământul critic asupra faptei fiind păstrat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul V.N. Inculpatul nu și-a motivat apelul.

S-a prezentat în instanță la termenul din 30 septembrie 2005 și a solicitat amânarea judecății pentru a-și angaja apărător, după care nu s-a mai prezentat în instanță.

Apărătorul desemnat din oficiu a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate a susținut că încadrarea juridică corectă este cea de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., deoarece în ceea ce privește infracțiunea de viol s-a desistat.

Ca motiv de netemeinicie a susținut că pedeapsa aplicată este prea mare și a solicitat reducerea acesteia până la limita minimă de un an.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 73/ A din 28 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.N. împotriva sentinței penale nr. 126 din 9 martie 2005 a Tribunalului Galați.

Inculpatul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivul invocat în apel, respectiv a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., și aplicarea art. 81 C. pen., față de pedeapsa ce se va stabili.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele dosarului, hotărârea atacată în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține că activitatea infracțională efectiv desfășurată de inculpat a fost temeinic și legal încadrată din punct de vedere juridic, așa încât nu se impune schimbarea acesteia.

Astfel, rezultă fără dubiu că, în seara de 17 noiembrie 2003, inculpatul a încercat să întrețină un raport sexual anal cu partea vătămată P.A. în vârstă de 6 ani, profitând tocmai de imposibilitatea obiectivă a victimei de a-și exprima voința.

Așa fiind, și cum activitatea infracțională, inculpatul a întrerupt-o (după cum acesta a și recunoscut) numai prin apariția martorului P.I. și nu din proprie voință, motiv pentru care nu ne aflăm într-o desistare, condiții în care, pe deplin justificat și legal s-a constatat că, fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Cum și la individualizarea pedepsei, instanțele au avut în vedere toate datele ce caracterizează persoana inculpatului inclusiv starea sa de sănătate neuropsihică, pedeapsa stabilită prin recunoaștere și de circumstanțe atenuante și prevăzută de art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., sancțiunea penală de 2 ani închisoare, nu apare excesivă deși gravitatea, deosebită a infracțiunii săvârșite, nu poate fi omisă. În consecință, modalitatea de executare, dispusă va fi menținută, ca de altfel și hotărârea atacată în integralitatea sa.

Pentru cele analizate, recursul declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Au fost aplicate și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.