Attempted robbery prosecution: remand for completion of criminal investigation upheld, prosecutor’s appeal dismissed

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 16 martie 2005, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul L.D., la 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A obligat inculpatul să plătească părții civile I.C. suma de 100.000 lei despăgubiri materiale și 9.900.000 lei despăgubiri morale.

În fapt, s-a reținut că, în data de 13 iunie 2003, orele 15,00, partea vătămată se afla pe marginea DN 11 în apropierea localității Oituz oferind spre vânzare borcane cu fructe de pădure.

Partea vătămată conducea autoturismul Matiz dinspre Bacău spre Brașov, în mașină aflându-se și martora C.D. Aceasta a dorit să cumpere fragi de la partea vătămată și au negociat prețul fructelor.

Partea vătămată a dat acesteia fragii și aștepta să primească suma de 100.000 lei, când inculpatul a demarat în trombă cu autoturismul, acțiune care a dus la târârea părții vătămate pe carosabil ceea ce a cauzat leziuni vindecabile în 12 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul și a invocat necesitatea restituirii cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale și în subsidiar achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Instanța de apel a admis apelul declarat de inculpat, a casat hotărârea atacată și în baza art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna pentru completarea urmăririi penale.

Instanța și-a argumentat hotărârea în sensul că din verificarea actelor existente în dosarul de urmărire penală a rezultat că pentru actele premergătoare efectuate în cauză organul de urmărire penală nu a întocmit proces verbal care să constate efectuarea acestora potrivit art. 224 alin. ultim C. proc. pen., astfel că acestea nu pot constitui mijloc de probă, iar după începerea urmăririi penale au fost audiați martori ale căror declarații nu sunt concludente pentru cauză, în timp ce inculpatul nu a fost audiat.

A apreciat instanța de apel că este necesară completarea urmăririi penale cu audierea martorilor oculari ale căror depoziții pot fi concludente, audiere care în fața instanței s-ar face cu mare întârziere fiind necesară mai întâi identificarea acestora.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov care a criticat hotărârea pentru greșita aplicare a prevederilor art. 333 C. proc. pen., susținându-se în esență că argumentele instanței de apel sunt nefondate față de succesiunea cronologică a actelor de urmărire penală efectuate după începerea urmăririi penale.

În ce privește audierea inculpatului se arată că acesta la data de 23 septembrie a fost dat în urmărire generală deoarece nu a putut fi identificat la domiciliu sau loc de muncă, deși cunoștea că este subiectul unei proceduri judiciare.

Referitor la faptul că numita C.D. a fost audiată inițial ca învinuită, prin rechizitoriu dispunându-se scoaterea sa de sub urmărire penală, iar apoi s-a propus citarea acesteia în calitate de martoră în condițiile în care în cursul urmăririi penale nu a fost audiată în această calitate procesuală, se susține de către parchet că nu este o împrejurare care să atragă incidența dispozițiilor art. 333 C. proc. pen.

În fine, o ultimă critică se referă la dispoziția instanței de casare, de a se completa urmărirea penală prin audierea unor martori, se argumentează că „deși nu este de negat că declarațiile unor martori oculari sunt în măsură să elucideze nenumărate aspecte ale speței” identificarea și audierea acestora poate fi făcută de către instanță fără a se ajunge la o întârziere nejustificată a soluționării cauzei.

Recursul declarat de parchet este nefondat.

Verificând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată, că soluția instanței de apel, de casare a hotărârii primei instanțe și de restituire a cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale este întemeiată.

Potrivit art. 333 C. proc. pen., „în tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.”

Pe de altă parte în art. 331 C. proc. pen., se prevede că „dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi și dacă nu este cazul să facă aplicarea art. 333, instanța dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei.”

Este evident așadar că în cazul în care din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi, potrivit art. 331 C. proc. pen., instanța are două posibilități: fie să administreze ea însăși acele probe, fie să dispună restituirea dosarului procurorului pentru completarea urmăririi penale conform art. 333 C. proc. pen., care condiționează luarea acestei măsuri de imposibilitatea executării probatoriului în fața instanței, cu promptitudinea cerută prin art. 1 C. proc. pen.

În speță, față de complexitatea probatoriului, respectiv identificarea și audierea martorilor care au fost de față la consumarea faptei, așa cum rezultă din declarațiile date în fața instanței de către I.C. și C.D., precum și efectuarea altor dovezi ce se vor considera necesare, rezultă că administrarea acestor probe nu poate fi realizată în cadrul cercetării judecătorești, cu îndeplinirea condiției de a soluționa cauza fără întârziere.

Așa fiind, în mod justificat instanța a dispus restituirea dosarului procurorului pentru completarea urmăririi penale astfel că recursul declarat apare ca nefondat și va fi respins, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 282/ Ap din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală, privind pe inculpatul L.D.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2006.