Recidivist's preventive detention on appeal upheld; appeal dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's order to maintain the preventive detention status, and ordered the appellant to pay 100 RON in judicial fees. The dispute concerned the legality and necessity of continued preventive detention under Article 350 of the Code of Criminal Procedure for a defendant who had been initially sentenced to seven years of imprisonment for aggravated robbery with qualifying aggravations, including prior recidivism. The appellate and supreme courts ruled that the grounds for detention persisted because the defendant, as a recidivist demonstrating persistent criminal conduct, posed a concrete danger to public order due to the gravity of the offense, thereby justifying the continued deprivation of liberty despite the appeal being filed.
Legislator headnote
AI generatedart. 141 C. proc. pen, art. 64 C. pen, art. 37 lit. a) C. pen, art. 350 C. proc. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 160b C. proc. pen; Recidivist's preventive detention on appeal upheld; appeal dismissed as unfounded: Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și condamnat, prin sentința penală nr. 329 din 28 octombrie 2005, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a), b) și c) și alin. (21) alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. 5501/2005, s-a menținut starea de arest a inculpatului C.D.M.
Pentru a pronunța astfel, instanța verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului C.D.M., a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe, cu atât mai mult cu cât acesta a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate.
S-a mai apreciat că față de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă, precum și de perseverența infracțională a inculpatului, recidivist, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, câtă vreme temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nu au existat motive pentru revocarea ei.
Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal, recurs inculpatul C.D.M.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință din 23 decembrie 2005 ca fiind nefondat pentru considerentele ce urmează.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și condamnat, prin sentința penală nr. 329 din 28 octombrie 2005, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a), b) și c) și alin. (21) alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva sentinței mai sus arătate a declarat apel inculpatul C.D.M., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. 5501/2005, fiind menținută arestarea preventivă a acestuia.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. /2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive conform art. 160b C. proc. pen. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanțe dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive în raport de pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertatea a inculpatului C.D.M. pentru ordinea publică, de natura infracțiunii reținute în sarcina acestuia și având în vedere că este recidivist, ceea ce denotă perseverența infracțională.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 23 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului C.D.M. este legală și temeinică.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.M. împotriva încheierii nr. 84/I/A/2005 din 23 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 5501/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2006.