Improper seisin of appellate court by prosecutor transfer renders victim’s challenge to non-prosecution resolution inadmissible rather than unfounded

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 302 din 18 ianuarie 2006

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 205/ P din 28 octombrie 2004, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., și art. 228 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților:

- I.C., fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui și

- S.F., comisar în cadrul I.P.J. Vaslui pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 250 C. pen. și respectiv, art. 26 C. pen., raportat la art. 250 C. pen.

Prin rezoluția atacată s-au reținut următoarele:

La data de 17 septembrie 2004 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași plângerea formulată de petenta N.V.

S-a arătat că în anul 1988 a avut afaceri judiciare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, ocazie cu care procurorul I.C. care instrumenta la acea dată cauza, în complicitate cu ofițerul de poliție S.F. a dispus prin ordonanță expertizarea psihiatrică a petentei ceea ce apreciază că a fost o jignire la adresa sa, întrucât i s-a pus sub semnul îndoielii capacitatea mentală.

Din adresa nr. 597/VIII/1 din 8 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, a rezultat faptul că numitei N.V., începând cu anul 2001 i s-a comunicat rezultatul mai multor cercetări administrative făcute în baza unor memorii adresate forurilor centrale și locale de justiție. A mai rezultat că, contactarea petentei a fost dificilă întrucât aceasta prezintă afecțiuni psihice.

Ulterior rezoluției date de procuror, la 20 iulie 2004, petenta a formulat plângere adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Iași a fost investită cu adresa nr. 12771/4203 din 5 august 2005 a secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința penală nr. 39 din 13 octombrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins plângerea formulată de petenta N.V. împotriva rezoluției nr. 205/ P din 28 octombrie 2004, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezoluție pe care a menținut-o.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că, faptele sesizate de petentă vizează desfășurarea unor acte procedurale anterior datei de 1 septembrie 1987, când procurorul I.C. a funcționat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, situație în care plângerea este tardivă.

Pe de altă parte, nu s-ar putea pune în discuție o posibilă faptă penală atâta vreme cât potrivit dispozițiilor art. 122 lit. d) C. proc. pen., există o cauză ce înlătură răspunderea penală, faptele fiind prescrise.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, care prin cererea scrisă a reiterat aceleași motive privind faptele comise de procurorul I.C. în 1988.

Recursul declarat de petentă este fondat pentru cele ce urmează:

În conformitate cu art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de netrimitere în judecată dată de procuror pot face plângere la instanța competentă doar persoana vătămată sau orice altă persoană ale cărei interese au fost vătămate.

În cauză, instanța de fond nu a fost sesizată de petentă ci de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, care a înaintat o plângere a acesteia, adresată unei alte autorități de stat, respectiv, ministrului de justiție.

Procedând de maniera arătată, în cauză nu a existat un mod legal de sesizare al instanței, iar încălcarea normelor privind sesizarea instanței de judecată este sancționată cu nulitate absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Desigur, în lipsa unei corecte sesizări petenta nu se poate prevala de dispozițiile art. 285 C. proc. pen., care au în vedere o altă procedură, respectiv, cea referitoare la plângerea prealabilă.

În acest context, plângerea exercitată de petentă, în alte condiții decât cele permise de lege, este inadmisibilă și nu nefondată, așa cum a reținut greșit instanța de fond.

Sub acest aspect, recursul declarat de petentă a fost fondat și potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a admis, s-a casat hotărârea atacată și s-a rejudecat cauza în aceste limite s-a procedat la respingerea plângerii ca inadmisibilă.