Ministerial termination of notary status upheld after criminal conviction for intellectual forgery
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment that rejected the plaintiff's action and confirming the validity of the Ministry of Justice's order terminating the defendant's status as a public notary. The dispute concerned an administrative challenge to a ministerial order issued after the defendant was criminally convicted for two counts of intellectual forgery committed in 1997 involving the authentication of documents without proper personal identification; although the defendant argued the acts were minor errors causing no material prejudice and that he had a long professional history, the court ruled that the conviction established the commission of grave offenses that damaged the profession's prestige. The decisive legal basis was Article 23(f) of Law No. 36/1995, which mandates the cessation of a notary's qualification upon a final criminal conviction for intentional grave crimes or those harming professional dignity, with the court holding that the absence of material harm does not alter the classification of the offense or invalidate the termination order.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995, art. 1 din Legea nr. 137/1997; Ministerial termination of notary status upheld after criminal conviction for intellectual forgery: The dispute concerned an administrative challenge to a ministerial order issued after the defendant was criminally convicted for two counts of intellectual forgery committed in 1997 involving the authentication of documents without proper personal identification; although the defendant argued the acts were minor errors causing no material prejudice and that he had a long professional history, the court ruled that the conviction established the commission of grave offenses that damaged the profession's prestige. The decisive legal basis was Article 23(f) of Law No. 36/1995, which mandates the cessation of a notary's qualification upon a final criminal conviction for intentional grave crimes or those harming professional dignity, with the court holding that the absence of material harm does not alter the classification of the offense or invalidate the termination order.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal, as it provides the legal basis for the cessation of the notary public's status due to a final criminal conviction.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 decembrie 2002, reclamantul V.C. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând anularea Ordinului nr. 2406/C din 10 octombrie 2002, prin care s-a dispus încetarea calității de notar public.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1429/C/1995 al ministrului justiției,a fost numit notar public provenind din Notariatul de Stat. Anterior acestei date, a mai prestat activități de consilier juridic, avocat, judecător.
În anul 2001 a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două fapte de fals intelectual, comise în anul 1997, constând în autentificarea a două acte, fără indentificarea personală a unor părți.
Prin sentința penală nr. 28/2001, secția I-a penală a Curții de Apel București a dispus achitarea sa.
În urma recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 3799 din 17 noiembrie 2002, l-a condamnat la câte 6 luni închisoare, pedepse grațiate.
Pe baza acestei hotărâri, pârâtul a emis ordinul atacat, pe care reclamantul îl consideră nelegal, întrucât cele două fapte s-au comis în anul 1997 și nu sunt infracțiuni grave; că nu există un prejudiciu material al persoanelor care au reclamat faptele, iar autentificarea actelor s-a făcut ca urmare a unor erori de identificare.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 62 din 23 ianuarie 2003, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul V.C.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că ordinul emis a avut la bază hotărârea penală și dispozițiile art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995.
Împotriva soluției pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul V.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurentul a susținut, în esență, că a funcționat timp de peste 40 de ani, ca avocat, notar de stat, judecător, consilier juridic și că nu a mai suferit sancțiuni de nici o altă natură. A arătat că faptele pentru care a fost sancționat, nu au produs nici un prejudiciu persoanei vătămate, iar actul autentificat necorespunzător, ca urmare a unei erori de identificare a persoanei semnatare a actului, nu a produs nici un efect, pe de o parte, față de aceea că acel act a fost anulat prin hotărâre irevocabilă, iar pe de altă parte, că nu a existat un prejudiciu pentru partea vătămată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu citicile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995 calitatea de notar public încetează în cazul condamnării definitive, pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei.
În cauză, prin decizia penală nr. 3799 din 17 septembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea a două fapte penale de fals intelectual, comise în februarie și respectiv, iunie 1997, pentru a doua faptă constatând că pedeapsa aplicată este grațiată, conform art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Este indiscutabil că infracțiunile pentru care a fost condamnat, sunt infracțiuni grave și care aduc atingere prestigiului profesiei, iar împrejurarea că fapta nu a produs un prejudiciu material persoanei vătămate, nu este de natură să schimbe caracterul acesteia.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că ordinul nr. 2406/C din 10 octombrie 2002 al ministrului Justiției a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995 și în consecință, va respinge recursul în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.C., împotriva sentinței civile nr. 62 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.