Continuation of preventive detention: denial of fraud and theft convictions due to persistent danger to public order and risk of recidivism under Art. 148(h) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of a defendant, ordering the maintenance of the preventive arrest imposed by the Court of Appeal of Bucharest and obliging the appellant to pay 80 RON in judicial costs. The case involved a criminal proceeding for theft, qualified theft, and fraud, where the defendant challenged the appellate decision that extended his pre-trial detention, arguing that its continuation violated the principles of liberty, presumption of innocence, equality, and reasonable duration of detention. The Supreme Court found the appeal unfounded, determining that the conditions under Article 148(h) of the Code of Criminal Procedure remained valid, as the potential penalty exceeded four years imprisonment and there was a concrete danger to public order due to the nature of the offenses and the risk of further criminal activity.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 143 C. proc. pen, art. 148 lit. h) C. proc. pen, art. 3859 pct. 171 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Continuation of preventive detention: denial of fraud and theft convictions due to persistent danger to public order and risk of recidivism under Art. 148(h) of the Code of Criminal Procedure: Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul T.M., invocând art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., solicitând desființarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Cu ocazia dezbaterii recursului, apărătorul recurentului a invocat și faptul că prin menținerea arestării preventive s-au încălcat mai multe principii și anume: principiul libertății individului, principiul prezumției de nevinovăție și principiul egalității de tratament, în procesul penal și principiul reglementat de art. 3 alin. (5) C.E.D.O., referitor la durata rezonabilă a arestării preventive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din ședința publică din 29 noiembrie 2005, a decis, printre altele, în baza art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a inculpaților T.M. și P.V.
S-a reținut că din analiza temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive rezultă că acestea se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
Din probele administrate, rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 raportat la art. 143 C. proc. pen.
Curtea a considerat că sunt întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de furt, furt calificat și înșelăciune prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a spus că trebuie avute în vedere, în acest sens, natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, modalitatea concret de săvârșire a acestora, precum și persoana inculpaților, existând temerea că puși în libertate vor săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., va menține arestarea preventivă a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul T.M., invocând art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., solicitând desființarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Cu ocazia dezbaterii recursului, apărătorul recurentului a invocat și faptul că prin menținerea arestării preventive s-au încălcat mai multe principii și anume: principiul libertății individului, principiul prezumției de nevinovăție și principiul egalității de tratament, în procesul penal și principiul reglementat de art. 3 alin. (5) C.E.D.O., referitor la durata rezonabilă a arestării preventive.
Recursul este nefondat.
În speță, nu se confirmă susținerea că hotărârea ar fi contrară legii sau că prin ea, s-ar fi făcut o greșită aplicare a legii. Dimpotrivă, contrar susținerilor recurentului, din actele dosarului rezultă existența temeiului avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, art. 148 lit. h) C. proc. pen., și, menținerea acestuia neschimbat, existând, astfel, starea de pericol concret cerută de lege, pentru menținerea stării de arest.
Existența, în ce-l privește pe recurent a temeiului pentru menținerea stării de arest a inculpatului face ca acesta să nu poată invoca eficient încălcarea de către instanță a nici unuia din cele 4 principii enumerate.
În atare situație, în mod concret, prima instanță, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a celor 2 inculpați, inclusiv a recurentului.
Așa fiind, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul T.M., ca nefondat, și să-l respingă, ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3795/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2006.