Pretrial detention substitution refusal upheld; defendant's separate appeal inadmissible.
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the defendant's appeal as inadmissible and upheld the lower court's refusal to replace pretrial detention with the obligation not to leave the country, ordering the defendant to pay judicial costs. The defendant had challenged an interlocutory ruling by the Court of Appeal rejecting his request to substitute pretrial detention with the measure of not leaving the country during the appeal of his criminal conviction. The legal basis was that, under Article 385¹(2) of the Criminal Procedure Code, interlocutory rulings are generally appealable only together with the final decision, and Article 141 of the same code permits a separate appeal solely against rulings that order, revoke, replace, terminate, or maintain a preventive measure—not against rulings that reject a request for such a change.
Legislator headnote
AI generatedart. 1451 C. proc. pen, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 141 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 189 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Pretrial detention substitution refusal upheld; defendant's separate appeal inadmissible: The defendant had challenged an interlocutory ruling by the Court of Appeal rejecting his request to substitute pretrial detention with the measure of not leaving the country during the appeal of his criminal conviction. The legal basis was that, under Article 385¹(2) of the Criminal Procedure Code, interlocutory rulings are generally appealable only together with the final decision, and Article 141 of the same code permits a separate appeal solely against rulings that order, revoke, replace, terminate, or maintain a preventive measure—not against rulings that reject a request for such a change.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as inadmissible.
Used to oblige the appellant to pay court costs.
Used for the advance payment of the ex officio lawyer's fee from the Ministry of Justice fund.
Full text
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1626 din 13 martie 2006
Prin încheierea din 15 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu soluționarea apelului formulat, printre alții, de inculpatul S.M., împotriva sentinței penale nr. 966 din 18 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 5726/2004, constatând lipsa martorilor cu identitate protejată, lipsa relațiilor solicitate parchetului, privind autorizațiile de înregistrare a convorbirilor, cât și lipsa unor expertize medicale, a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligatorie de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.M. care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile prevăzute de art. 139 alin. (1), raportat la art. 1451 C. proc. pen., și art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil în raport cu prevederile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora încheierile pot fi atacate cu recurs odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.
Calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive este reglementată de dispozițiile art. 141 C. proc. pen.
Potrivit acestui text încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat.
Din conținutul textului de lege enunțat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu există calea de atac a recursului.
În consecință, recursul declarat de inculpat nefiind prevăzut de lege ca o cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de revocare a măsurii arestării preventive, urmează a fi respins ca inadmisibil.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Au fost văzute și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.