Contestation for annulment of non-final procedural order inadmissible under criminal procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s earlier rejection of the prisoner’s petition for annulment and finalizing the procedural ruling. The dispute concerned the prisoner’s attempt to challenge a procedural hearing order issued during the appellate review phase, rather than a final judgment on the merits. Relying on Article 386 of the Code of Criminal Procedure, which restricts the annulment remedy strictly to specific final criminal judgments, the court determined that the underlying hearing order did not qualify as a definitive judgment and was thus not subject to annulment. Consequently, because the lower court’s decision rejecting the annulment petition was itself a final decision not covered by the exceptions in Article 385¹, the appeal against it was deemed inadmissible under Article 385¹⁵(1)(a), and the appellant was ordered to bear the judicial costs payable to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 C. proc. pen, art. 3851 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) din același cod; Contestation for annulment of non-final procedural order inadmissible under criminal procedure: The dispute concerned the prisoner’s attempt to challenge a procedural hearing order issued during the appellate review phase, rather than a final judgment on the merits. Relying on Article 386 of the Code of Criminal Procedure, which restricts the annulment remedy strictly to specific final criminal judgments, the court determined that the underlying hearing order did not qualify as a definitive judgment and was thus not subject to annulment. Consequently, because the lower court’s decision rejecting the annulment petition was itself a final decision not covered by the exceptions in Article 385¹, the appeal against it was deemed inadmissible under Article 385¹⁵(1)(a), and the appellant was ordered to bear the judicial costs payable to the state.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited to justify the dismissal of the appeal as inadmissible.
Provision cited to order the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1514 din 8 martie 2006
Prin decizia penală nr. 1009 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de contestatorul G.C.A. împotriva încheierii de ședință din 22 septembrie 2005 dispusă de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 8469/2005.
S-a reținut, în esență, că încheierea de ședință din 22 septembrie 2005, dispusă de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 8469/2005, a fost dată în cursul soluționării recursului, nu are caracterul unei hotărâri judecătorești definitive, astfel că împotriva acesteia nu se poate formula contestație în anulare.
Împotriva deciziei penală nr. 1009 din 14 noiembrie 2005 a formulat recurs contestatorul G.C.A., fără a arăta, în scris sau oral, care sunt motivele pe care își întemeiază demersul.
Examinând recursul declarat de contestator, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f – i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Cum încheierea recurată nu face parte din categoria hotărârilor penale definitive, în sensul art. 386 C. proc. pen., în mod corect Curtea de Apel Ploiești a apreciat că este inadmisibilă contestația în anulare formulată în cauză.
Pe de altă parte, întrucât decizia recurată este definitivă, nefăcând parte din categoria hotărârilor menționate în cuprinsul art. 3851 C. proc. pen., recursul declarat în cauză este inadmisibil.
În consecință, au fost văzute și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte a respins recursul, ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, a obligat recurentul - contestator la cheltuieli judiciare către stat.