Continued pretrial detention after conviction for high-risk drug trafficking under art. 160b(3) and 3002 of the Code of Criminal Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to maintain pretrial detention and ordering the defendant to pay judicial costs. The case concerned a challenge to the extension of pretrial detention for a defendant convicted of high-risk drug trafficking (possession of 4.19g of heroin with intent to sell) and drug possession for personal use, who had been sentenced to a resulting prison term of ten years. The appellate and supreme courts determined that the legal grounds for detention persisted, applying Article 3002 and Article 160b(3) of the Code of Criminal Procedure, which mandate judicial review of detention legality, and Article 148(l)(h) of the Code of Criminal Procedure for the initial detention basis. The court reasoned that the gravity of the offense and the risk to public order, aligned with Article 5 of the European Convention on Human Rights, justified continued deprivation of liberty, rejecting the defendant's argument for release.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. a) C. pen, art. 4 din Legea nr. 143/2000, art. 3002 C. proc. pen, art. 148 lit. h) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Continued pretrial detention after conviction for high-risk drug trafficking under art. 160b(3) and 3002 of the Code of Criminal Procedure: În conformitate cu dispozițiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 357/2/2006 a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului B.C.C.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 1621 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în care a fost contopit restul de 36 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară.
Conform sentinței, la 11 iunie 2004, inculpatul, fără drept, a cumpărat în scop de revânzare 4,19 gr. heroină, din care urma să vândă un gram martorului A.N.V. și că, de asemenea, tot fără drept a deținut droguri în vederea consumului.
Instanța de control judiciar investită cu apelul inculpatului a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea acestuia impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.C.C., care, a susținut că măsura de menținere a arestării preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, împotriva inculpatului B.C.C., s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținerea unor astfel de droguri în vederea consumului fiind surprins la 11 iunie 2006 de organele de urmărire penală, având asupra lui cantitatea de 4,19 gr. heroină din care urma să vândă un gram unei persoane.
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1621 din 5 decembrie 2005, a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru cele două infracțiuni.
Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F. și că punerea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în cadrul comunității, ținând seama de natura faptelor și împrejurările săvârșirii lor.
Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 357/2/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2006.