Inadmissibility of separate cassation appeal against appellate order rejecting cessation of preventive detention
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the defendants as inadmissible, thereby upholding the appellate court's decision to reject their requests for the automatic cessation of preventive detention and imposing judicial costs on the appellants. The dispute concerned the procedural admissibility of a separate appeal against an appellate ruling that refused to revoke or cease preventive detention, following a prior first-instance decision that had remanded the case to the prosecutor for re-investigation while maintaining the preventive measure. The decisive legal basis established that, under Article 141 of the Code of Criminal Procedure, a ruling denying the revocation, replacement, or cessation of a preventive measure is not subject to a separate appeal; acknowledging such an appeal would violate constitutional provisions on finality and judicial remedies (Articles 23(7) and 129 of the Constitution) and Article 385^1^ (2) of the Code of Criminal Procedure, which limits appeals for non-separately appealable rulings to those filed concurrently with the final judgment or decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 333 C. proc. pen, art. 141 alin. (1) C. proc. pen, art. 141 C. proc. pen, art. 129 din Constituție, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of separate cassation appeal against appellate order rejecting cessation of preventive detention: Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat, încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive, ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1455 din 6 martie 2006
Prin încheierea din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 8488/2005, printre altele, au fost respinse cererile de încetare de drept a măsurii arestării preventive formulate de inculpații P.C., P.O.C., S.M., M.D., C.V.B., C.C.Șt. și S.V.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpați împotriva sentinței penale nr. 355 din 28 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Sibiu, prin care, în baza art. 333 C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii și completării urmăririi penale și s-a revocat măsura arestării preventive a inculpaților, iar prin încheierea din 19 ianuarie 2006 în temeiul art. 3002 și art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Deoarece cauza se află în stare de recurs motivează Curtea, starea de arest nu se i-a în discuție din 30 în 30 zile ca în cursul urmăririi penale, astfel cum au susținut inculpații, ci se aplică dispozițiilor art. 160b text de lege, care prevede că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, astfel cum s-a procedat în speță, astfel că măsura arestării preventive nu a încetat de drept.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații P.C., P.O.C., S.M., M.D., C.V.B., C.C.Șt. și S.V., fără a-l motiva în scris.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat, încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive, ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.
Prin urmare art. 141 nu prevede o cale de atac separată și împotriva încheierii dată în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a unei măsuri preventive și, ca atare, această încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs.
Totodată din aceste dispoziții nu rezultă că ar putea fi atacată separat cu recurs și încheierea pronunțată de instanța de recurs.
În raport de prevederile art. 141 C. proc. pen., recunoașterea unei căi de atac în situația amintită, ar fi contrar art. 23 alin. (7) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În același timp s-ar încălca art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., în temeiul cărora încheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată.
În consecință, recursurile declarate de inculpați urmează a fi respinse, ca inadmisibile, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați au fost obligați la plata sumelor de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei a reprezentat onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.