Preventive detention after first-instance conviction: persistence of concrete danger to public order and guarantee of sentence execution

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1177 din 22 februarie 2006

Prin încheierea din ședința publică de la 8 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 153/RG/2006, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în calitate de instanță de apel a menținut arestarea preventivă a inculpaților Ș.A. și G.M., și a dispus amânarea judecării căilor de atac în cauză la 8 martie 2006.

În conformitate cu dispozițiile art. 3002 și a art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză a inculpaților în cursul urmăririi penale în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., cu începere de la 27 noiembrie 2003 (respectiv 23 ianuarie 2004) impun în continuare privarea de libertate avându-se în vedere condamnarea acestora în primă instanță, la pedepse principale rezultante de 8 ani și respectiv 7 ani închisoare, pentru infracțiuni grave prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 189 alin. (2) și art. 208, art. 209 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin recursurile declarate în cauză de inculpați în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., se solicită casarea încheierii, iar în rejudecare pe fond revocarea măsurii arestării preventive cu motivarea că fiind condamnați în primă instanță nu mai subzistă pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a acestora, lipsind astfel una din condițiile cumulative obligatorii ce justifică soluția instanței de apel.

Recursul este nefondat.

Inculpații au fost arestați preventiv în cauză în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., întrucât li s-a imputat săvârșirea unor infracțiuni pentru care, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 708/2005, Tribunalul Cluj, secția penală, a confirmat existența infracțiunilor de tentativă la omor, lipsire de libertate și furt calificat, ce au impus luarea măsurii arestării preventive, dispunând condamnarea inculpaților la pedepse rezultante de 8 ani și respectiv 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În raport cu cele arătate, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și în prezent în cauză date fiind starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis infracțiuni grave sunt lăsate în libertate după condamnarea acestora la pedepse severe cu executare în regim de detenției.

În plus, hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraful 1 din C.E.D.O.

În consecință, încheierea atacată a fost legală și temeinică, iar recursurile inculpaților au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost obligați aceștia potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de câte 100 lei fiecare, din care 40 lei a reprezentat onorariu apărătorului desemnat din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.