Maintenance of preventive detention: continuity of justifying grounds and public order risk under Art. 3002 and 160b(3) CPP

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. A-516/2005 a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților M.R.O. și M.G.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 26/ MF din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea, inculpații M.R.O. și M.G. au fost condamnați, la pedepse rezultante de 11 ani închisoare și respectiv 17 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., cu reținerea art. 37 lit. b) din același cod, pentru al doilea inculpat.

Conform sentinței, în noaptea de 23 ianuarie 2005, cei doi inculpați având măști pe față și fiind înarmați cu cuțit și pistol, au pătruns în domiciliul părții vătămate F.A. din municipiul Drăgășani și prin violențe exercitate asupra acesteia și a fiicei ei minora F.A.G., au sustras din casă o cameră video, 3 telefoane mobile, suma de 200 Euro și mai multe bijuterii din aur și argint.

După săvârșirea faptei, inculpații le-au închis pe cele două părți vătămate într-o debara, fiind găsite a doua zi de către o vecină.

Instanța de control judiciar investită cu apelurile inculpaților împotriva hotărârii de condamnare a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea de libertate celor doi apelanți.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, care, au susținut că, măsura de menținere a arestării preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate.

În conformitate cu dispozițiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive iar potrivit art. 160b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest.

Din examinarea actelor dosarului se constată că, împotriva inculpaților M.R.O. și M.G. s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie calificată, reținându-se că, în noaptea de 23 ianuarie 2005, cei doi, având măști pe față și fiind înarmați cu cuțit și un pistol, au pătruns în locuința părților vătămate, și prin violență le-au sustras mai multe bunuri, după care le-au încuiat pe cele două victime într-o debara.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința penală nr. 26/MF/7 noiembrie 2005, în urma analizării probelor cauzei, a reținut vinovăția inculpaților, dispunând condamnarea acestora la pedepse rezultante de 11 ani închisoare, în cazul inculpatului M.R.O. și 17 ani închisoare în cazul inculpatului M.G.

Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F. și că punerea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în cadrul comunității, ținând seama de natura faptelor și împrejurările săvârșirii lor.

Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurenți, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariile pentru apărătorul din oficiu, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.R.O. și M.G. împotriva încheierii din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. A/516/2005.

Obligă inculpații la plata sumelor de câte 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2006.