Commercial contract penalty annulment challenge barred as inadmissible due to prior final ruling.

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2380 din 30 iunie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursurile declarate de reclamanta – pârâtă SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu Severin și de pârâta – reclamantă SC E. SA București, împotriva deciziei nr. 1036 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București.

În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că recursul este conceput de C. proc. civ., ca o cale extraordinară de atac ce poate fi promovată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Din coroborarea art. 3021 și art. 304 C. proc. civ., se deduce faptul că această cale de atac poate fi promovată numai pentru motive de legalitate a hotărârii recurate, nu și pentru cele ce privesc temeinicia acesteia.

Întrucât criticile formulate de SC A.P.P.S. SRL precum și ce de a doua critică invocată de SC E. SA privesc aspecte ale temeiniciei hotărârii atacate s-a considerat că ele nu pot constitui motiv de reformare a acesteia, pe această cale.

De asemenea, s-a reținut că recursul este o cale de atac care nu are caracter devolutiv, urmărindu-se pe această cale a se efectua un control al hotărârii atacate, în limita motivelor expres prevăzute de lege.

Cu privire la nepronunțarea instanțelor în legătură cu nulitatea art. 8 din contract, s-a considerat că susținerea recurentei SC E. SA este neîntemeiată întrucât atât sentința cât și decizia s-a ocupat în detaliu de acest aspect, iar hotărârile pronunțate sunt rezultatul acestei argumentări.

În ce privește limitarea penalităților potrivit Legii nr. 76/1992 s-a constatat faptul că prevederile art. 7 din această lege nu conțin o normă care ocrotește un interes public, prin ea ocrotindu-se interesul uneia din părțile contractante care este ferită în acest mod de abuzul celeilalte părți.

Instituirea unei modalități de ocrotire a unei părți contractante, nu împiedică părțile să stabilească clauzele contractuale.

S-a mai constatat caracterul dispozitiv al nomei legale menționate.

SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu Severin, a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, în temeiul art. 318 C. proc. civ.

Contestatoarea a invocat și prevederile art. 117 și urm. C. proc. civ., fără să-și motiveze susținerile.

Prin decizia nr. 2302 din 1 aprilie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins contestația în anulare.

În motivarea deciziei s-a reținut, în esență că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., întrucât susținerile contestatoarei se referă la probleme de fond legate de probele administrate și de starea de fapt.

Împotriva acestei decizii SC A.P.P.S. SRL a formulat contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 317 – 321 C. proc. civ., considerând că dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale.

Contestația în anulare este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, decizia nr. 2302 din 1 aprilie 2005, pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția comercială, prin care s-a respins contestația în anulare formulată de aceiași parte împotriva deciziei nr. 2380 din 30 iunie 2004, este irevocabilă.

În consecință, contestația în anulare urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 2302 din 1 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.