Annulment of appeal for unproven stamp duty payment despite judicial receipts, violating the obligation to grant a remedy opportunity under Law No. 146/1997.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, set aside the appellate decision, and remanded the case to the same appellate court for re-adjudication on the merits. The dispute concerned a commercial liability action that had been dismissed as time-barred by the first-instance court; the appellate court subsequently annulled the plaintiff’s appeal for insufficient payment of the judicial stamp duty, despite the appellant having deposited receipts totaling the required amount and the court having previously acknowledged the obligation as fulfilled. The decisive legal basis was Article 304(1)(9) of the Civil Procedure Code, which allowed cassation due to the violation of Article 20(2) of Law No. 146/1997, as the appellate court failed to notify the appellant of the alleged irregularities and grant an opportunity to remedy them before declaring the appeal void.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ; Annulment of appeal for unproven stamp duty payment despite judicial receipts, violating the obligation to grant a remedy opportunity under Law No. 146/1997: Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2053, pronunțată la data de 8 septembrie 2004, în dosarul nr. 705/2004, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Arad a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta SC F.L. SpA, împotriva pârâtei SC T. SA.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost anulat, ca insuficient timbrat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 43/ A, pronunțată la data de 21 martie 2005, în dosarul nr. 10122/COM/2004.
Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, întrucât din conținutul celor două chitanțe depuse la dosar cu acest titlu, în valoare de 34.000 lei, nu rezultă că această sumă a fost achitată de apelantă și nici că reprezintă taxă judiciară de timbru și a aplicat dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel prin decizia pronunțată în cauză a încălcat prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată în apel.
Recursul este fondat.
Astfel, examinarea actelor și lucrărilor dosarului relevă că apelanta, conformându-se dispozițiilor instanței de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 34.000 lei, stabilită conform cerințelor art. 11 alin. (2) teza 5 din Legea nr. 146/1997, a depus, cu acest titlu, la data de 10 ianuarie 2005 chitanțele din 15 decembrie 2004 și 16 decembrie 2004, pe care se află înscrisă și mențiunea „taxă judiciară de timbru”, instanța luând act de îndeplinirea acestei obligații conform încheierii de la acea dată, pentru ca după 3 termene, la data de 21 martie 2005, fără a încunoștința apelanta de neregulile semnalate privind modul de achitare a taxei judiciare de timbru și fără a da acesteia posibilitatea ca, în cunoștința lor, să le remedieze, conform cerințelor art. 20 alin. (2) din menționata lege privind taxele judiciare de timbru, a pronunțat decizia prin care a anulat apelul, ca insuficient timbrat, cu încălcarea acestor dispoziții legale.
Așa fiind, constatând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (5) și art. 313 C. proc. civ., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe având în vedere că aceasta a soluționat apelul fără a intra în cercetarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC F.L. SpA Italia, împotriva deciziei nr. 43 din 21 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, casează decizia atacată și trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.