Tax authority's appeal fails as company confirmed owner of buildings and holder of use right over land for their lifetime.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the tax authority against the appellate decision, thereby upholding the prior rulings in favor of the claimant company, which remain in force: the claimant was declared owner of buildings (office-house, weighbridge, concrete platform) erected on land in the Halmeu land registry and holder of a right of use over the 3,723 m² plot for the lifetime of those constructions, with entry of those rights in the land registry. The dispute arose from the claimant’s action, opposed by the tax authority representing the State as titleholder of the land, seeking recognition of the property/use rights derived from a protocol splitting assets from another company. The appellate court and the High Court held that no new right was created—the former direct operative administration right was merely equated with the right of use for the buildings’ duration—and that Article 17 of Law No. 213/1998 on public property did not apply, since the buildings were erected by the claimant through its own effort and the recognition followed a corporate spin-off process; the appeal failed under Article 304 point 9 of the Civil Procedure Code because no violation of law was shown.
Legislator headnote
AI generatedart. 111 C. proc. civ, art. 17 din Legea nr. 213/1998, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Tax authority's appeal fails as company confirmed owner of buildings and holder of use right over land for their lifetime: S-a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 111 C. proc. civ. și acțiunea a fost dovedită cu protocolul de împărțire, extrasul de C.F., planul de situație vizat de O.N.C.G.C., listele de inventar, S.R. neopunându-se acțiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de față:
Reclamanta SC M. SA Satu Mare a solicitat ca, în contradictoriu cu S.R., reprezentat de M.F. și C.H., reprezentată prin C.L., să se constate realizarea unor construcții pe terenul cuprins în C.F. Halmeu, să se constate dobândirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor și a dreptului de folosință pe durata existenței construcțiilor asupra terenului în suprafață de 3723 m2 și înscrierea acestor drepturi în C.F.
Motivându-și acțiunea reclamanta arată că situația și drepturile menționate rezultă din protocolul de împărțire a activului prin desprindere din SC M. SA.
Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 1471 din 19 octombrie 2004 a admis acțiunea reclamantei, a constatat că aceasta a edificat pe terenul C.F. Halmeu, un birou-casă, cântar basculă și platformă betonată.
A constatat că reclamanta folosește terenul de 3723 m2, a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor și a dreptului de folosință asupra terenului pe durata construcției.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 111 C. proc. civ. și acțiunea a fost dovedită cu protocolul de împărțire, extrasul de C.F., planul de situație vizat de O.N.C.G.C., listele de inventar, S.R. neopunându-se acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel D.G.F.P. Satu Mare, reprezentând M.F., pentru S.R. și susținând că nu este de acord cu înscrierea în C.F. a unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 3723 m2, deoarece recunoașterea acestui drept ar stinge dreptul de proprietate al S.R., intimata neîncadrându-se în prevederile art. 17 din Legea nr. 213/1998.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 18 din 8 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei apreciind că nu a existat nici un fel de opoziție din partea C.H. neinvocându-se vreo încălcare a unui drept al său.
Se mai reține că nu s-a constituit nici un drept nou recunoscându-se doar că echivalentul vechiului drept de administrare operativă directă îl reprezintă dreptul de folosință.
Decizia a fost atacată cu recurs de către D.G.F.P. Satu Mare, care invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că dreptul de folosință se poate invoca doar în temeiul art. 17 din Legea nr. 213/1998, dar societatea reclamantă nu se încadrează în prevederile acestei legi.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Corect a reținut instanța de apel că în cauză nu se constituie nici un drept nou ci se recunoaște doar că vechiul drept de administrare operativă directă este echivalentul dreptului de folosință pe durata existenței construcțiilor.
Cum recurenta a recunoscut că au fost edificate construcțiile de către reclamantă prin efort propriu și că recunoașterea urmează unui proces de desprindere a societății reclamantei dintr-o altă societate, rezultă că, în mod corect s-a apreciat de instanța de apel că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 17 din Legea nr. 213/1998.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Satu Mare, împotriva deciziei nr. 18/ C din 8 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2005.