Recourse to annul commercial deregistration dismissed for failure to prove exigible state budget debt.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts’ decisions that rejected the claim to annul the debtor company’s deregistration from the Trade Register. The dispute concerned a tax authority’s attempt to invalidate the commercial entity's deregistration by invoking special protective provisions for state budget creditors, relying on an enforcement title dated March 2002; however, the court found the argument unsubstantiated because the appellant failed to provide evidence that the debtor had acknowledged the title or that it constituted a certain, liquid, and exigible debt required by law. The decisive legal basis was Article 5(4) of Law No. 314/2001 (as amended by Law No. 428/2002), which mandates that deregistration is void only if there is proof of a valid enforcement title for such debts or ongoing litigation with other creditors, conditions not met in this case.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001; Recourse to annul commercial deregistration dismissed for failure to prove exigible state budget debt: Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă A.F.P., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 13178, pronunțată la data de 2 decembrie 2004, secția a VI-a comercială a Tribunalului București a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei A.F.P. București de a se constata nulitatea mențiunii radierii din R.C. a SC I. SRL.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în principal, că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 428/2002, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui titlu care să ateste creanța bugetară și nici că societatea pârâtă este radiată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 489, pronunțată la data de 2 iunie 2005 în dosarul nr. 506/2005.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel, raportând hotărârea atacată motivelor de apel invocate, a apreciat că acestea, sunt nefondate, întrucât înscrisul valorificat în probațiune ca fiind titlu executoriu, nu îndeplinește cerințele prevăzute pentru aplicarea Legii nr. 428/2002.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă A.F.P., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât titlul executoriu din 27 martie 2002 depus în probațiune, constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform cerințelor Legii nr. 428/2002.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, astfel cum a fost modificată și completă prin O.U.G. nr. 181/2001, aprobată și completată prin Legea nr. 428/2002, radierea dispusă conform acestor dispoziții speciale este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă precum și față de alți creditori cu care au litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
Rezultă că pentru a induce incidența acestor dispoziții legale, este necesară dovada existenței unui titlu executoriu pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă care, în speță, nu a fost făcută, afirmația recurentei, conform căreia societatea debitoare a recunoscut titlul executoriu din 27 martie 2003, nefiind susținută în probațiune, întrucât la dosarul cauzei nu există o atare dovadă, cum, corect, a reținut instanța de apel.
Așa fiind, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în cauză, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de apelanta reclamantă M.F.P. București, împotriva menționatei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 489 din 2 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.