Validity of pre-trial conciliation attempts at registered headquarters versus secondary work locations in commercial disputes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, reversed the appellate decision and first-instance judgment, and remanded the case for a new trial on the merits, thereby allowing the claimant to proceed. The dispute involved a claim for payment under a private partnership contract, where the lower courts had dismissed the action as premature due to alleged non-compliance with the mandatory pre-trial conciliation procedure; the appellant argued that the counterparty had refused correspondence at its registered head office, rendering direct conciliation impossible. Relying on Articles 87 and 720^1 of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court held that procedural communications must be strictly interpreted as valid if attempted at the registered headquarters, rejecting the lower courts' error in requiring notifications at secondary work locations or administrators' homes, and finding no evidence that the counterparty had changed its registered address, thus validating the claimant's compliance with the pre-action requirements.
Legislator headnote
AI generatedart. 7201 C. proc. civ, art. 87 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Validity of pre-trial conciliation attempts at registered headquarters versus secondary work locations in commercial disputes: Reclamanta, în considerarea dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ., a încercat procedura prealabilă a concilierii directe prin adresa din 16 septembrie 2003, solicitând și O.R.C. date privind dizolvarea, radierea, fuziunea sau schimbarea sediului social al pârâtei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.D.S. cu sediul în București, a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL, cu sediul în orașul Giurgiu, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3.072.460.879 lei, reprezentând obligația sa rezultată din contractul de asociere cu penalitățile de întârziere și la plata penalităților prevăzute în contract (art. 5.3) până la data stingerii debitului.
Tribunalul Giurgiu, prin sentința comercială nr. 199 din 22 aprilie 2004, a respins, ca prematur formulată, cererea reclamantei, considerând că nu s-au respectat dispozițiile art. 7201 C. proc. civ., privind concilierea directă, înainte de introducerea acțiunii.
Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 96 din 10 februarie 2005, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că notificarea concilierii nu s-a realizat în condițiile și cu mijloacele stabilite de lege.
Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că a încercat concilierea directă cu pârâta, însă aceasta a refuzat corespondența, agentul procedural consemnând lipsa de la sediu a pârâtei. Astfel s-a întocmit procedura potrivit dispozițiilor art. 87 C. proc. civ., iar încercarea de conciliere în două rânduri, a eșuat.
Instanța de apel a interpretat actul dedus judecății greșit și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Prin contractul de asociere în participațiune din 6 iunie 2001, pârâta s-a obligat să plătească reclamantei, pentru aportul acesteia în asociere contravaloarea cantității de 550 kg grâu, prețul fiind determinat de cotația la B.A. din momentul efectuării plății.
Reclamanta, în considerarea dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ., a încercat procedura prealabilă a concilierii directe prin adresa din 16 septembrie 2003, solicitând și O.R.C. date privind dizolvarea, radierea, fuziunea sau schimbarea sediului social al pârâtei.
Prin contractul de asociațiune, pârâta a indicat sediul social la care reclamanta avea obligația îndeplinirii procedurii.
Dispozițiile procedurale privind comunicarea actelor de procedură sunt de strictă interpretare. Astfel, persoanelor juridice de drept privat li se comunică actele de procedură la sediul principal sau la cel al sucursalei și după caz al reprezentanței (art. 87 C. proc. civ.).
Interpretarea dată de instanțele de fond prin hotărârile atacate este nelegală. Dispozițiile procedurale nu stabilesc obligativitatea citării la punctele de lucru ale unei persoane juridice de drept privat și nici la domiciliul administratorilor pentru a aprecia viciată procedura prealabilă a concilierii; iar pârâta nu a făcut cunoscut partenerului vreo modificare a sediului, pentru ca reclamanta să fie considerată în culpă.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va modifica decizia nr. 96 din 10 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, va admite apelul și desființând sentința comercială nr. 199 din 22 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu va trimite cauza spre rejudecare tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A.D.S. București, împotriva deciziei nr. 96 din 10 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Modifică decizia atacată în sensul că admite și apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 199 din 22 aprilie 2004 a Tribunalului Giurgiu, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 noiembrie 2005.