Recovery of undue payments: enforceability of inter-company agreement and burden of proving debt discharge
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant, upholding the lower court's judgment that ordered the defendant to pay the claimant an undue payment of 14,082,605,000 lei plus judicial costs. The dispute arose from a commercial action for recovery of funds, including bank loan repayments tied to mortgaged assets and unreturned credits, where the defendant argued that a subsequent agreement between the claimant and a third-party creditor waived the debt. The Court held that the agreement was invalid as a defense because it was concluded between the defendant and a third party rather than the claimant, and the defendant failed to prove actual repayment of the owed sums.
Legislator headnote
AI generatedRecovery of undue payments: enforceability of inter-company agreement and burden of proving debt discharge: Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, susținând că greșit a fost obligată la plată, fără să se aibă în vedere acordul intervenit în 26 martie 2003 între cele două societăți, în care s-a menționat lipsa unor datorii față de reclamantă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 354 din 1 octombrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta, SC I.T.R. SA cu sediul în localitatea Racoviță Județul Sibiu și a obligat pârâta, SC A.R. SA, Județul Sibiu, la plata sumei de 14.082.605.000 lei, plată nedatorată, cu 168.271.000 lei, lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea privind sechestrul asigurător.
În pronunțarea sentinței s-a reținut că pârâta, ca acționară cu 48 % la capitalul social al reclamantei a fost creditată de reclamantă cu suma pretinsă prin acțiune, compusă din: 5.570.000.000 lei necesară rambursării unui împrumut bancar pentru care erau ipotecate bunurile aportate în societate, 7.328.880.000 lei valoarea unor importuri de animale de rasă; suma de 750.000.000 lei și 4.33.725.000 lei, credite nerestituite.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, susținând că greșit a fost obligată la plată, fără să se aibă în vedere acordul intervenit în 26 martie 2003 între cele două societăți, în care s-a menționat lipsa unor datorii față de reclamantă.
Recursul este nefondat.
Pârâta nu a contestat sumele pe care le datorează reclamantei și nu a făcut dovada achitării acestora.
În ce privește acordul din 26 martie 2002, invocat în apărare prin întâmpinare și în recurs, înlăturarea acestuia s-a făcut întemeiat de instanță.
În adevăr, din cuprinsul acestui act, rezultă că nu este încheiat între reclamantă și pârâtă, ci între pârâtă și o societate terță, creditorul E.S.C.
Așa fiind, se susține că hotărârea atacată este temeinică și legală, recursul urmând să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.R. SA Sibiu, prin lichidator SC R.A. SRL Sibiu, împotriva sentinței nr. 354 din 1 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 2921/2003 și împotriva încheierii nr. 45 din 15 decembrie 2003, a aceleiași instanțe, în dosarul nr. 7151/2003, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.