Competent appellate instance for enforcement authorization and opposability of debt assignment via bailiff notification
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice admitted the creditor's appeal, set aside the lower court's decision, and remanded the case to the Bucharest Court of First Instance for review of the first-instance decision on the grounds of procedural error. The dispute concerned a petition for authorization of forced enforcement via attachment of sums owed by a third-party debtor, where the creditor argued that a debt assignment was valid despite lack of formal notification to the original debtor, as the bailiff's notification constituted sufficient public authority acts; the first and second instances had previously rejected the enforcement due to non-compliance with Civil Code formalities for assignability. The High Court held that the appeal was wrongly directed to the Court of Appeal rather than the Tribunal, and further identified a manifest contradiction in the lower court's judgment where the dispositive part incorrectly referred to an appeal although the reasons analyzed the merits under appeal procedure rules; consequently, the substantive issue of the debt assignment's opposability was not examined, and the procedural correction was made pursuant to the Civil Procedure Code provisions on grounds for appeal and the specific procedural law applicable prior to the entry into force of Law No. 219/2005.
Legislator headnote
AI generatedart. 3712 C. proc. civ, art. 1393 C. civ, art. 371 alin. (2) C. proc. civ, art. 304 alin. (3), raportat la 312 C. proc. civ; Competent appellate instance for enforcement authorization and opposability of debt assignment via bailiff notification: The dispute concerned a petition for authorization of forced enforcement via attachment of sums owed by a third-party debtor, where the creditor argued that a debt assignment was valid despite lack of formal notification to the original debtor, as the bailiff's notification constituted sufficient public authority acts; the first and second instances had previously rejected the enforcement due to non-compliance with Civil Code formalities for assignability. The High Court held that the appeal was wrongly directed to the Court of Appeal rather than the Tribunal, and further identified a manifest contradiction in the lower court's judgment where the dispositive part incorrectly referred to an appeal although the reasons analyzed the merits under appeal procedure rules; consequently, the substantive issue of the debt assignment's opposability was not examined, and the procedural correction was made pursuant to the Civil Procedure Code provisions on grounds for appeal and the specific procedural law applicable prior to the entry into force of Law No. 219/2005.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal and setting aside the lower court's decision due to procedural errors.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Creditoarea B.C.R., agenția Novaci, a solicitat prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 5 București să se pronunțe o încheiere în temeiul art. 3712 C. proc. civ., prin care să se dispună înființarea popririi asupra sumelor de bani existente, cât și a celor provenite din încasările viitoare, asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile încorporate datorate debitorului de terțul poprit B.D.R. SpA Italia, sucursala București, până la concurența sumei de 6.629.444.444 lei actualizată la data plății efective, precum și la dobânda aferentă.
Prin încheierea din 17 iunie 2004, Judecătoria sector 5 București a respins cererea de încuviințare a executării silite cu motivarea că petiționara a solicitat urmărirea SC G. SRL, debitorul cedat, căruia nu-i este opozabilă cesiunea de creanță întrucât nu au fost îndeplinite formalitățile cerute de dispozițiile art. 1393 C. civ. A mai reținut prima instanță că înregistrarea cesiunii de creanță la A.E.G.R.M. nu suplinește formalitățile cerute de prevederile mai sus amintite.
Sentința a fost apelată de creditoarea B.C.R. SA, agenția Novaci, iar Curtea de Apel București secția comercială prin decizia nr. 233 pronunțată la data de 25 martie 2005 a respins ca nefondate criticile aduse încheierii apreciind că instanța de fond a stabilit corect faptul că debitorului cedat SC G. SRL nu-i este opozabilă cesiunea de creanță datorită neîndeplinirii formalităților cerute de lege.
Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, a declarat recurs creditoarea B.C.R. SA, care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut:
- Instanța competentă să soluționeze calea de atac îndreptată împotriva încheierii pronunțată de judecătorie era tribunalul și nu curtea de apel;
- S-a reținut greșit că au fost încălcate dispozițiile art. 1393 C. civ., referitoare la formalitățile cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii de creanță;
- Executorii judecătorești sunt investiți să îndeplinească un serviciu public, iar actul îndeplinit în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestora este act de autoritate în conformitate cu art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/2000.
Potrivit dispozițiilor arătate, notificarea transmisă de executorul judecătoresc cu mențiunea „procedura îndeplinită”, răspunde cerințelor de opozabilitate prevăzute de art. 1393 C. civ.
Recursul este întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire prin executare silită dacă nu se execută de bunăvoie. Instanța de executare conform secțiunii I din Cartea a V a, „Despre executarea silită”, este judecătoria, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.
În speță, dispozițiile mai sus citate au fost respectate în sensul că cererea a fost introdusă la Judecătoria sector 5 București, care s-a pronunțat prin încheierea nr. 869 din 17 iunie 2005.
În ce privește însă căile de atac și instanța competentă, se constată că cererea creditoarei a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2005, așa încât la data pronunțării, era supusă căilor de atac prevăzute de lege la instanța imediat superioară, dacă prin lege nu se prevede altfel.
În speță, se mai constată că deși împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, creditoarea a declarat apel, iar motivele au fost examinate în conformitate cu art. 294 și urm., prin dispozitiv s-a respins recursul așa încât este o contradicție vădită între considerente și dispozitiv în ce privește calea de atac soluționată.
Pentru ambele considerente, având în vedere că recursul de față a fost promovat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, în conformitate cu art. 304 alin. (3), raportat la 312 C. proc. civ., se va admite recursul, decizia Curții de apel va fi casată, iar cauza va fi trimisă Tribunalului București pentru soluționarea căii de atac.
Față de considerentele precedente cea de-a doua critică ce vizează opozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat nu se mai impune a fi examinată de această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de creditoarea B.C.R. SA Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 233, pronunțată în Camera de Consiliu din 25 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V a comercială.
Casează decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul București pentru soluționarea căii de atac a apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2005.