Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4852/2005 AI generated

Forced execution annulled for non-payment of stamp duty despite post-judgment deposit

Case Number Decizia nr. 4852/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the debtor's appeal as unfounded, rendering the decision irrevocable and upholding the Court of Appeal's ruling to annul the lower court's interlocutory order for failure to pay the stamp duty. The case involved a forced mobile execution procedure initiated by a creditor against a guarantor debtor, where the debtor appealed the initial permission for execution; although the debtor argued the tax was deposited on the hearing date, court records confirmed the payment was received only after the appellate decision had already been pronounced. The appellate court correctly applied the provisions of Law No. 146/1997 (Article 20(3)) and Government Emergency Order No. 32/1995 (Article 9), which mandate the immediate dismissal of appeals that are not properly stamped or submitted before the pronouncement of the judgment.

Legislator headnote

AI generated

art. 3712 alin. (3) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Forced execution annulled for non-payment of stamp duty despite post-judgment deposit: Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs debitoarea A.F. arătând că a depus taxa judiciară de timbru la data de 26 ianuarie 2005 la arhiva instanței de apel și neîncadrându-și motivele de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Keywords

AI generated
payment of stamp duty order to pay stay of execution of sentence immediate dismissal tax procedure exempt property from execution

Cited Legislation

AI generated
art. 3712 alin. (3) C. proc. civ
art. 304 C. proc. civ
arătând că a depus taxa judiciară de timbru la data de 26 ianuarie 2005 la arhiva instanței de apel și neîncadrându-și motivele de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
În consecință, văzând că soluția pronunțată în apel este corectă și legală, instanța de apel făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria sectorului VI București, prin încheierea de la 8 octombrie 2004, a dispus încuviințarea cererii de executare silită mobiliară formulată de creditoarea SC G. SA București, împotriva debitoarei avaliste A.F., asupra bunurilor mobile proprietatea debitoarei situate în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 6 București, în conformitate cu prevederile titlurilor executorii, până la concurența sumei de 22.791.795 lei, sumă ce urmează a fi reactualizată, conform art. 3712 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 67 din 26 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelanta A.F., împotriva încheierii din 8 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs debitoarea A.F. arătând că a depus taxa judiciară de timbru la data de 26 ianuarie 2005 la arhiva instanței de apel și neîncadrându-și motivele de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recursul debitoarei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului, se constată că, deși legal citată pentru termenul de la 26 ianuarie 2005 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 42.500 lei și timbru judiciar în valoare de 1.500 lei, recurenta apelantă debitoare A.F. nu s-a conformat obligației de timbrare a apelului decât după pronunțarea deciziei de către instanța de apel, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar apel, ce poartă mențiunea „primit 26 ianuarie 2005, după pronunțare”.

În consecință, văzând că soluția pronunțată în apel este corectă și legală, instanța de apel făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, instanța de recurs urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea A.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de debitoarea A.F., împotriva deciziei nr. 67 din 26 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2005.