Unpaid rent for commercial space use owed despite no direct lease; appeal allowed, claim granted in part.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.F.I. București a acționat în judecată pe pârâta SC S.I. SRL București și a solicitat ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 18.170 dolari S.U.A. contravaloare folosință spațiu și 33.848,94 dolari S.U.A. penalități în lei la data plății.

Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția prescrierii dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, susținând că spațiul fiind repartizat unei fundații, între părți nu s-au statornicit raporturi contractuale.

Tribunalul București, investit cu soluționarea pricinii, după declinarea competenței în favoarea sa de la Judecătoria sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 4818 din 14 aprilie 2004, a respins, ca neîntemeiate excepțiile prescrierii dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei reținând că între părțile în proces nu s-a încheiat un contract de închiriere, iar reclamanta nu a dovedit folosirea fără drept a spațiului pentru care reclamanta a calculat chiria ce a format obiectul acțiunii.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 24 din 17 ianuarie 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pârâta a încheiat cu SC C.A. SA un contract de asociere în participațiune având ca obiect exploatarea spațiului comercial din Șos. Olteniței, că raporturile comerciale stabilite în temeiul art. 251 C. com., i-au permis pârâtei să folosească spațiul respectiv, însă titularul contractului de închiriere a rămas tot SC C. SA, ținut răspunzător față de locator.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a susținut că este nelegală și netemeinică. A invocat în drept prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut că prin hotărârea recurată greșit nu s-a ținut seama de situația de fapt în sensul că fișa de calcul a chiriei, a fost întocmită pârâtei pentru că nu avea contract de închiriere cu reclamanta și pentru că pârâta investea în lucrări de construcții și instalații. S-a susținut în motivele de recurs că întrucât s-a încheiat contract de asociere în participațiune de către utilizatorul anterior al spațiului cu pârâta, au devenit incidente prevederile art. 3 din H.C.G.M.B. nr. 59/1997.

Recurenta a solicitat obligarea în recurs a pârâtei la plata sumei totale de 80.793,86 dolari S.U.A. din care 18.170 dolari S.U.A. daune pentru perioada august 2000 - 22 ianuarie 2002 (reprezentând chirie neplătită), 10.700,36 dolari S.U.A. penalități calculate pentru perioada august 2000-22 ianuarie 2002, 27.582,06 dolari S.U.A. daune reprezentând contravaloarea folosirii spațiului pe perioada februarie 2002 – februarie 2004 și 24.341,44 dolari S.U.A. penalități pentru perioada octombrie 2000 - februarie 2004 înregistrate ca urmare a neachitării sumelor câștigate prin titlul executoriu din 26 aprilie 2004.

Recursul reclamantei este întemeiat și se va admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare.

Analizând criticile recurentei în raport de actele și lucrările dosarului, rezultă folosirea spațiului reclamantei de către societatea pârâtă pe perioada august 2000 - 22 ianuarie 2002.

Pentru intervalul de timp de mai sus, reclamanta a întocmit pârâtei fișă de calcul a chiriei, potrivit cu care pârâta datorează 18.170 dolari S.U.A.

Rezultă astfel că soluția instanței de apel care a menținut pe fond soluția tribunalului de respingere a acțiunii este neîntemeiată, pârâta având obligația de a plăti chirie pe spațiul folosit, în baza fișei de calcul emisă de reclamantă.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei se va admite sub acest aspect, hotărârea recurată va fi modificată, în consecință se va admite și apelul reclamantei și hotărârea instanței de fond va fi schimbată în tot în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantei pentru plata sumei de 18.170 dolari S.U.A. chirie datorată de pârâtă pe perioada august 2000 - 22 ianuarie 2002.

În ce privesc restul pretențiilor reclamantei legate de penalitățile de întârziere, cum între părțile în proces nu a existat un contract bilateral cu clauză penală, în lipsa unei stipulații privind sancționarea părții în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, corect instanțele anterioare au respins pretențiile reclamantei ce nu au fost reglementate prin clauză penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A.F.I. București, împotriva deciziei comerciale nr. 24 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică.

Admite apelul declarat de aceeași reclamantă împotriva sentinței nr. 4818 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în tot în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta SC S.I. SRL București la plata sumei de 18.170 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data plății.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.