Insurance contract auto-termination clause versus payment acceptance: Nullity of cassation appeal for failure to state grounds

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 12 februarie 2004, reclamanta SC A.R.A. SA, sucursala Bacău, a solicitat instanței obligarea pârâtului C.D.C. la plata sumei de 58.300.000 lei, cu titlu de despăgubiri, a dobânzii legale stabilită la nivelul taxei oficiale a scontului de către B.N.R., conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, de la data depunerii acțiunii și până la data executării și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.233.000 lei taxă de timbru și timbru judiciar 30.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 1925 din 24 martie 2004, Judecătoria Bacău respinge acțiunea reclamantei cu cheltuieli de judecată de 6.000.000 lei, reținând că înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură facultatea creditorului care și-a executat obligația de a cere executarea silită a contractului și de a nu ajunge la rezoluțiune, iar, prin încasarea de către asigurător a celei de a doua rate de primă și despăgubirea asiguratului pentru avariile produse automobilului personal, asigurătorul a înțeles să modifice contractul.

Prin decizia civilă nr. 207 din 7 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, admite apelul declarat de reclamantă împotriva soluției instanței de fond, schimbă în tot sentința apelată și pe fond admite acțiunea și, în consecință, obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 58.300.000 lei cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală de la data de 12 februarie 2004 până la data plății și suma de 6.409.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că pârâtul a cunoscut condițiile de asigurare întrucât contractul de asigurare în cauză poartă mențiunea semnată de acesta, în sensul că a primit contractul și condițiile de asigurare (6 pagini), astfel că el cunoștea că dacă nu plătește rata de primă la scadență și nici în termenul de păsuire de 15 zile de la scadență „contractul de asigurare este reziliat retroactiv începând cu ziua imediat următoare datei scadente a ratei scadente, fără ca o notificare, punere în întârziere sau o altă formalitate prealabilă să mai fie necesară”. Mai reține instanța de apel că, în aceste condiții, contractul fiind desființat la data plății ratei de primă, nu mai existau între părți raporturi contractuale pe care acestea să le poată modifica, apelanta reclamantă plătind o despăgubire pe care nu o datora, astfel că, în temeiul art. 992-993 C. civ. este îndreptățită la restituirea acesteia.

Nemulțumit de soluție pârâtul declară recurs solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei recurate și respingerea acțiunii principale ca nefondată, cu menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, susținând că dacă ar fi fost expirat contractul sau ar fi fost reziliat, societatea reclamantă nu i-ar fi primit banii pe care i-a plătit cu titlu de rată; nu ar fi întocmit dosarul de daune și nu ar fi plătit terțului despăgubirile, dar nemotivându-și susținerile în drept.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă solicită respingerea recursului, arătând că plata terțului a fost făcută din eroare, cum întemeiat a reținut instanța de apel.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că cererea de recurs nu cuprinde, așa cum impune art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, precum și că nici ulterior, dar în termenul de recurs, recurentul nu și-a motivat cererea așa cum prevede art. 303 alin. (1) C. proc. civ.

Se reține de asemenea că în cauză nu se pot invoca motive de ordine publică și că susținerile recurentului nu fac posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304, astfel că, făcându-se aplicarea art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., raportat la art. 306 C. proc. civ., Curtea urmează să constate nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul C.D.C., împotriva deciziei nr. 207 din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2005.