Proving certainty and extent of tortious damage in civil liability claims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's recourse as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's reversal of the trial court's judgment, which resulted in the dismissal of the claimant's action for damages. The dispute concerned a civil liability claim where the claimant sought compensation of 1,250,000,000 lei based on contractual and tortious liability allegations regarding insured agricultural losses caused by calamity, challenging the appellate court's finding that the trial court had improperly altered the legal basis of the action from tort to contract without the requisite specific legal grounds. The Supreme Court held that the recourse was unfounded because the claimed ground for review under the former Article 304(1)(10) of the Civil Procedure Code—that the appellate court failed to rule on decisive evidence—was not met, as the appellate court had properly considered the insurance policies and other documents, and the failure to prove the certainty and extent of the damage pursuant to Article 998 of the Civil Procedure Code precluded liability, regardless of the contractual context.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 C. proc. civ, art. 998 C. proc. civ, art. 306 alin. (3) C. proc. civ, art. 304 pct. 10 C. proc. civ, art. 304 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ; Proving certainty and extent of tortious damage in civil liability claims: The dispute concerned a civil liability claim where the claimant sought compensation of 1,250,000,000 lei based on contractual and tortious liability allegations regarding insured agricultural losses caused by calamity, challenging the appellate court's finding that the trial court had improperly altered the legal basis of the action from tort to contract without the requisite specific legal grounds. The Supreme Court held that the recourse was unfounded because the claimed ground for review under the former Article 304(1)(10) of the Civil Procedure Code—that the appellate court failed to rule on decisive evidence—was not met, as the appellate court had properly considered the insurance policies and other documents, and the failure to prove the certainty and extent of the damage pursuant to Article 998 of the Civil Procedure Code precluded liability, regardless of the contractual context.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground cited in the operative order to dismiss the recourse as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7991, pronunțată la data de 21 octombrie 2004, în dosarul nr. 8171/COM/2003, secția comercială a Tribunalului Constanța, a admis acțiunea formulată de reclamanta, SC C. SA, împotriva pârâtei SC A.Ț.A. SA, sucursala Constanța, pe care a obligat-o să-i plătească suma de 1.250.000 lei și cheltuieli de judecată în cuantum de 27.085.000 lei.
Spre a hotărî astfel, instanța de fond, invocând art. 129 C. proc. civ., a apreciat că nu este ținută de temeiul juridic invocat de reclamantă, ce vizează răspunderea delictuală, în condițiile în care aceasta s-a prevalat de prevederile contractuale și chiar dacă dispozițiile Legii nr. 381/2002 nu au eficiență în cauză, subzistă raportul obligațional de natură contractuală existent între părți.
Secția comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin decizia nr. 47/ COM, pronunțată la data de 24 februarie 2005, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că, pe fond, a respins, ca nefondată, acțiunea dedusă judecății prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.250.000.000 lei, reprezentând daune din calamități.
Pentru a pronunța menționata decizie instanța de apel a reținut că prima instanță a schimbat cauza juridică a acțiunii încălcând dispozițiile art. 129 C. proc. civ., dat fiind că acțiunea reclamantei este o acțiune în răspundere civilă delictuală, ce presupune, conform art. 998 C. proc. civ., întrunirea cumulativă a unor condiții care, în speță, în lipsa dovezilor care să statueze, cu certitudine, existența principiului sau care să facă posibilă evaluarea acestuia, nu sunt îndeplinite, apreciind că indicarea ca prejudiciu a sumelor asigurate prevăzute în conținutul polițelor de asigurare nu este de natură a induce concluzia că aceasta este întinderea prejudiciului creat de pârâtă reclamantei.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata reclamantă, SC C. SA fără a preciza în drept motivele pe care își întemeiază această cerere.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a ignorat probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile, constând în cele două polițe de asigurare, procesele verbale de constatare a culturilor agricole calamitate și interogatoriile, care atestă că prejudiciul în cuantum de 1.250.000.000 lei există și este evaluat, fiind reprezentat de valoarea sumei asigurare, neîncasată din culpa pârâtei, aspecte care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei atacate.
Recursul este nefondat.
Astfel este de observat că instanța de apel s-a pronunțat asupra înscrisurilor evocate ce au fost administrate, respectiv asupra polițelor de asigurare, procesele verbale de constatare a evocatelor daune a calamității nefiind depuse la dosar, iar interogatoriile, prin conținutul și răspunsurile la acestea, nu se constituie în probe hotărâtoare pentru relevarea caracterului cert al prejudiciului pretins, nici în privința existenței sale și nici cu privire la posibilitatea de a stabili întinderea sa, conform cerințelor art. 998 C. proc. civ.
Așa fiind, este de observat că dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării deciziei atacate, nu își găsesc aplicarea, întrucât spre a putea obține modificarea unei hotărâri judecătorești, în temeiul acestui text legal trebuie îndeplinită atât condiția nepronunțării instanței asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate cât și condiția ca acestea să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ și care, în speță, nu sunt îndeplinite.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA, împotriva deciziei nr. 47 din 24 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2005.