Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4318/2005 AI generated

Unpaid concession fees claim dismissed for absence of valid public-tender contract

Case Number Decizia nr. 4318/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, rendering the appellate decision final and upholding the dismissal of the claimant's action. The dispute involved a commercial claim for unpaid concession fees, late payment surcharges, and penalties related to specific building blocks in Bucharest, where the trial court had initially rejected the suit based on res judicata, while the appellate court annulled that judgment and dismissed the claim on the merits due to the absence of a legally valid concession contract concluded via public tender. The decisive legal basis was the requirement that a concession obligation must stem from a validly executed concession contract established under statutory conditions; the court held that the lack of such a contract constituted the primary ground for dismissal, making the subsidiary argument regarding the missing public tender irrelevant, and affirmed that the claimant failed to prove the existence of the requisite contractual foundation for the debt.

Legislator headnote

AI generated

Unpaid concession fees claim dismissed for absence of valid public-tender contract: Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., respectiv art. 3041 din același cod.

Keywords

AI generated
commercial dispute payment of surcharges concession unpaid debt legal fees contractual obligations
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 20 ianuarie 2004, reclamantul M.B. prin P.G., a chemat în judecată B.C.R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâta să fie obligată la plata sumei de 2.847.964.343 lei, reprezentând taxe de concesionare aferente blocurilor J și F situate în București, majorări de întârziere și penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 4299 din 30 martie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, având în vedere soluționarea irevocabilă a acestor pretenții prin sentința nr. 204 din 16 ianuarie 2001 și sentința nr. 4058 din 9 septembrie 1999, ambele pronunțate de Tribunalul București, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea reclamantului.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 423 din 7 octombrie 2004, a admis apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe, a anulat sentința atacată și, rejudecând, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art. 1201, cu referire la cuantumul sumelor și perioada căreia pretențiile sunt aferente, așa încât în mod greșit acțiunea a fost respinsă pe excepție.

Pretenția reclamantului nu este întemeiată însă, în raport de lipsa unui contract de concesiune încheiat în condițiile legii, pe bază de licitație publică.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., respectiv art. 3041 din același cod.

S-a susținut că în mod greșit s-a reținut de către instanța de control judiciar că lipsește formalitatea licitației publice pentru încheierea în mod valabil a contractului de asociere în participațiune.

Atât oferta cât și caietul de sarcini au existat la momentul promovării cererii de chemare în judecată. Acestea nu au fost depuse în probațiune în raport de împrejurarea că pretenția dedusă judecății nu a fost contestată sub acest aspect.

În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este adevărat că unul din considerentele pentru care, în rejudecare, acțiunea reclamantului a fost respinsă, privește lipsa licitației.

Însă, acest considerent este unul subsidiar, subsecvent considerentului principal privind lipsa unui contract de concesiune, încheiat în condițiile legii, ca singur temei al obligației de plată, în raport de dispozițiile legale, obligație ce nu poate rezulta din eventuale clauze înscrise în alte contracte.

Ori, nici în această etapă procesuală reclamantul nu face dovada existenței contractului de concesiune.

Drept urmare, hotărârea atacată se constată a fi temeinică și legală, nesupusă nici uneia dintre cazurile de nelegalitate invocate de reclamant.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta P.M. București, împotriva deciziei nr. 423 din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2005.