Seed potato price claim upheld: buyer liable on unsigned contract accepted by performance, limitation ran from maturity date.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice rejected the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower courts' decisions that ordered him to pay the claimant the price of delivered seed potatoes (6,000,000 lei) plus interest and costs. The dispute arose from an unsigned contract for the delivery of 4,000 kg of seed potatoes, for which the defendant was obligated to return 8,000 kg of consumer potatoes by 30 October 1997 or pay their value. The court held that under Article 46 of the Commercial Code, commercial obligations may be proven by any means, including witnesses, and that under Article 36 of the Commercial Code, a contract is perfected by verbal agreement once one party has begun performance; thus, the signed instrument constituted an offer accepted by the defendant, as evidenced by witness testimony, making his contractual liability valid. The court further confirmed that the applicable three-year limitation period ran from the maturity date of the obligation (30 October 1997), not from delivery, so the claim was timely. The decision is final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 948 pct. 2 C. civ, art. 992 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Seed potato price claim upheld: buyer liable on unsigned contract accepted by performance, limitation ran from maturity date: The dispute arose from an unsigned contract for the delivery of 4,000 kg of seed potatoes, for which the defendant was obligated to return 8,000 kg of consumer potatoes by 30 October 1997 or pay their value. The court held that under Article 46 of the Commercial Code, commercial obligations may be proven by any means, including witnesses, and that under Article 36 of the Commercial Code, a contract is perfected by verbal agreement once one party has begun performance; thus, the signed instrument constituted an offer accepted by the defendant, as evidenced by witness testimony, making his contractual liability valid. The court further confirmed that the applicable three-year limitation period ran from the maturity date of the obligation (30 October 1997), not from delivery, so the claim was timely. The decision is final and irrevocable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed as the basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 31 octombrie 2000, reclamanta SC A. SA Catalina, cu sediul în Catalina județul Covasna, a chemat în judecată pârâtul T.L., iar ulterior și pe numitul I.A., pentru a fi obligat la plata sumelor de 6.000.000 lei, cu titlu de preț 16.380.000 lei dobânzi calculate pe perioada 31 octombrie 1997 – 26 octombrie 2000 și în continuare până la plata sumei datorate și la cheltuieli de judecată, în baza contractului, încheiat între părți Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 64 din 28 februarie 2001, a admis acțiunea față de pârâtul T.L. și a respins-o față de pârâtul I.A., obligându-l la plata sumelor pretinse, mai puțin plata dobânzilor în continuare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul T.L., care a fost respins prin decizia civilă nr. 505/ Ap din 12 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere corespunzătoare a situației de fapt care este în concordanță cu probele administrate, constând în contract și depoziția martorului M. a cărui mărturie nu poate fi înlăturată decât dacă s-ar fi demonstrat că acesta a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă.
Potrivit acestora rezultă că, reclamantul a livrat pârâtului cantitatea de 4.000 kg cartofi de sămânță, pentru care s-a obligat să restituie cantitatea de 8.000 kg cartofi de consum până la data 30 octombrie 1997, sau contravaloarea acesteia, obligația pârâtului fiind deci, de natură contractuală, iar termenul de prescripție aplicabil, în cauză, este de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței obligației – 30 octombrie 1997 și nu de la data predării cantității, cum s-a susținut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece contractul invocat și avut în vedere de către instanțe nu este semnat și deci lipsește consimțământul ca element esențial pentru a se putea constata valabilitatea acestuia, în lumina dispozițiilor art. 948 pct. 2 C. civ., după cum nu a împuternicit pe nimeni să acționeze în numele acestuia nici la încheierea contractului, nici la preluarea cantității de cartofi, încât antrenarea răspunderii sale contractuale este lipsită de temei legal.
În raport de această situație este evident că declarația martorului audiat este subiectivă, în realitate, acesta acționând în interesul celuilalt pârât și, răspunderea nu poate fi antrenată, în lipsa unui contract, decât în condițiile art. 992 C. civ., iar dreptul la acțiunea în restituire sau pentru plata contravalorii s-a prescris.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 46 C. com., obligațiunile comerciale se probează cu acte autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate, corespondență, martori și prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.
În cauză, contractul invocat și reținut de instanță nu este semnat încât el nu poate face probă singur, în acest sens dar, în materie comercială, în cazul contractului în speță acordul de voință al părților dă naștere contractului, indiferent de forma pe care o îmbracă fiind suficient și un acord verbal, contractul fiind perfect, conform art. 36 C. com., îndată ce partea cealaltă a întreprins efectuarea lui.
În cauză, acest înscris are valoarea unei oferte care a fost urmată de acceptarea ei de către recurentul pârât, fapt dovedit cu declarația martorului audiat, încât voința a fost exprimată în forma contractuală și deci, motivul de recurs potrivit căruia nu se poate antrena răspunderea contractuală nu este fondat.
Fiind vorba de răspundere contractuală termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv a scadenței obligației neexecutate încât, și, sub acest aspect hotărârea este legală.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul T.L., împotriva deciziei nr. 505 din 12 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 iunie 2005.