Allocation of procedural costs where debt repaid after suit filed but before appellate hearing
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the plaintiff’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the original claim and obligate the plaintiff to pay the defendant’s legal costs, leaving the appellate ruling in force. The dispute concerned a commercial lease where the plaintiff initially sought unpaid rent and late-payment penalties, but the appeal established that the rent had been fully paid and the penalties waived by a separate administrative decision, rendering the plaintiff’s case moot. The key legal issue was the allocation of court costs based on procedural fault; the Supreme Court held that the plaintiff bore "procedural culpa" because the lawsuit was filed while the underlying debt already existed (despite later payment), and rejected the argument that the costs should be shifted under Article 275 of the Code of Civil Procedure, as that provision applies only to the initial hearing and requires an effective recognition of the opponent’s claims, which did not occur at the appeal stage.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 275 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Allocation of procedural costs where debt repaid after suit filed but before appellate hearing: The dispute concerned a commercial lease where the plaintiff initially sought unpaid rent and late-payment penalties, but the appeal established that the rent had been fully paid and the penalties waived by a separate administrative decision, rendering the plaintiff’s case moot. The key legal issue was the allocation of court costs based on procedural fault; the Supreme Court held that the plaintiff bore "procedural culpa" because the lawsuit was filed while the underlying debt already existed (despite later payment), and rejected the argument that the costs should be shifted under Article 275 of the Code of Civil Procedure, as that provision applies only to the initial hearing and requires an effective recognition of the opponent’s claims, which did not occur at the appeal stage.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited as the basis for dismissing the appeal as unfounded in the dispositive section.
Full text
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Vâlcea, prin sentința nr. 99/ C pronunțată la 5 februarie 2001, a admis acțiunea reclamantului P.M.R.V., cu sediul în Râmnicu Vâlcea, a obligat pe pârâta SC P. SRL, la 18.024.469 lei reprezentând chirie și la 15.427.723 lei reprezentând majorări de întârziere.
Instanța a reținut că pârâta datorează această sumă în baza contractului prin care i s-a închiriat o suprafață de 23,70 m.p., contractul fiind încheiat pe un termen ce expira la 30 iunie 2001 și având clauză penală în conținut.
Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești, prin decizia nr. 255/ A-C pronunțată la 23 aprilie 2001 a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea reclamantului, obligându-l la plata sume de 1.165.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu prilejul judecării apelului.
Instanța de apel a reținut faptul că pârâta a achitat suma datorată cu titlu de chirie, nefigurând cu debite restante de această natură, iar de plata penalităților a fost scutită prin hotărârea din 29 ianuarie 2001 a C.L.M.R.V.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând decizia pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, lipsindu-i culpa procesuală întrucât sumele datorate au fost achitate după declanșarea litigiului, iar în apel a recunoscut acest fapt la primul termen, beneficiind de prevederile art. 275 C. proc. civ.
Critica nu este întemeiată.
Astfel, deși la data de 31 martie 2001, pârâta nu figura cu debite restante din taxa pentru suprafața ocupată, sumele fiind plătite la 4 ianuarie 1999, 30 aprilie 1999, 30 septembrie 1999 și 24 decembrie 2000 și cu toate că a fost scutită de plata penalităților, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii prin care pârâta era obligată la plată, la 5 februarie 2001, așa încât culpa sa procesuală este evidentă.
Aplicarea art. 275 C. proc. civ., nu a mai fost făcută de instanța de apel întrucât, pe lângă faptul că acesta se referă la prima zi de înfățișare și nu la faza apelului, nu există o recunoaștere efectivă a susținerilor apelantei.
Așa fiind, recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta P.M.R.V., împotriva deciziei nr. 255/ A-C din 23 aprilie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.