Petitioner’s appeal fails in challenge to lawyer’s non-indictment for fraud and forgery.

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petiționara T.A. a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de avocatul-intimat C.D.

În motivarea plângerii sale petiționara a susținut că organele de urmărire penală nu au verificat cele afirmate, respectiv că a fost vătămată material și moral de avocatul D.C., ce nu i-a asigurat o apărare corespunzătoare cu ocazia soluționării dosarului civil nr. 3463/2003, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 590 din 15 martie 2004 și a dosarului civil nr. 2500/2003 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2481 din 5 decembrie 2003, ambele înregistrate pe rolul Judecătoriei Medgidia.

S-a constatat că deși petiționara figura în calitate de reclamantă într-un singur dosar civil (nr. 3463/2003 care avea ca obiect pretenții), aceasta s-a subrogat în drepturi soțului său, (reclamant în dosarul civil nr. 2500/2003 ce avea ca obiect partaj succesoral), criticând modul de pregătire și susținere a cauzelor de către avocatul C.D. și punând pe seama relei sale credințe respingerea acțiunilor formulate, în acest context solicitând intimatului să-i plătească suma de 13.500.000 lei daune civile și 500.000.000 lei daune materiale și morale.

S-a mai reținut că din cercetările efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva avocatului C.D. a rezultat că avansul pentru expertiza tehnică a fost depus de către secretara biroului de avocatură, cu titlu de taxă de timbru și, dat fiind că s-a făcut o plată nedatorată, se poate solicita restituirea sumei de bani (cauza fiind pe rolul Tribunalului Constanța pentru soluționarea apelului).

Totodată, în ce privește cea de-a doua cauză, urmare a faptului că petenta s-a plâns împotriva modului de pregătire a apărătorului ales, la 9 martie 2004, avocatul C.D. a solicitat în scris să se ia act de rezoluțiunea contractului de angajament cu reclamanta, iar Baroul de Avocați Constanța, prin adresa nr. R/15 din 31 mai 2004 i-a comunicat petiționarei restituirea parțială a onorariului, în sumă de 2 milioane de lei.

Întrucât în speță, în urma cercetărilor nu au reieșit elemente obiective de natură a se constata că sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva avocatului C.D. prin rezoluția nr. 311/ P din 30 septembrie 2004.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționara a formulat plângere în conformitate cu art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior, care prin rezoluția nr. 117/2005 a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de către numita T.A.

Curtea de Apel Constanța, prin sentința penală nr. 53/ P din 22 septembrie 2005, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petenta T.A., menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale. De asemenea, în baza art. 192 C. proc. pen., a dispus obligarea petentei la plata sumei de 300.000 lei (30 RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, în raport de actele existente la dosarul cauzei, de susținerile orale ale petiționarei a constatat că în speță nu se justifică infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, întrucât din întreg materialul probator aflat la dosar, nu rezultă existența elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (3), art. 288 și art. 291 C. pen.

Totodată, prima instanță a apreciat că în ce privește cauza ce forma obiectul dosarului civil nr. 2500/2003, petiționara nu avea calitate procesuală activă astfel că, pe cale de consecință, nu avea nici dreptul formulării plângerii asupra modului de soluționare.

Fiind nemulțumită de soluția pronunțată, petiționara, în termen legal, a declarat recurs reiterând apărările formulate în scris și susținute oral în fața primei instanțe conchizând că intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a plâns inițial și solicitând obligarea acestuia la plata daunelor morale și materiale, astfel cum le-a formulat în memoriul depus la dosar.

Recursul declarat de petiționară este nefondat.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză se constată că instanța de fond, în baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționară, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (3), art. 288 și art. 291 C. pen., fiind legală și temeinică.

Înalta Curte constată că în mod justificat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în urma efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale față de intimatul avocat C.D., a dispus prin rezoluția dată la 30 septembrie 2004, în dosarul nr. 311/P/2004, neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât la dosarul civil nr. 3463/2003 se află anexată chitanța pentru plata expertizei în sumă de 2.500.000 lei și care este, contrar susținerilor petiționarei, originală și validă, iar nu falsificată. Această stare de fapt este confirmată de adresa Consiliului Local al municipiului Constanța – S.P.I.T.V.B.L. în care se confirmă originalitatea chitanței nr. 82364478 existentă în dosar, evidențiindu-se atât autenticitatea acesteia cât și faptul că suma în cauză nu a fost însușită de intimat.

Așa cum corect s-a învederat în motivarea sentinței atacate și a rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice aprecierea că intimatul C.D. cu ocazia exercitării profesiei sale de avocat în cele două cauze civile: dosar nr. 3463/2003 și nr. 2500/2003 aflate pe rolul Judecătoriei Medgidia, ar fi săvârșit vreo faptă penală, toate susținerile petiționarei fiind mai degrabă rodul unei profunde nemulțumiri legată de respingerea acelor acțiuni promovate și neavând în fond nici un suport probator.

În consecință, motivele de casare nu sunt întemeiate, iar alte motive susceptibile a fi analizate din oficiu nu se constată, astfel că Înalte Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a o obliga pe recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.A. împotriva sentinței penale nr. 53/ P din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurenta petiționară să plătească suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2005.