Non-prosecution challenge: evidence supplementation limits under complaint procedure and unproven allegations of official abuse

deliberând asupra recursului declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 87 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, la 29 octombrie 2004, în dosarul nr. 6404/2004, constată următoarele:

Prin rezoluția din 18 iulie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1955/P/2001, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București a făcut aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimații:

- S.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264, art. 208 – art. 209, art. 193, art. 336, art. 26, raportat la art. 209 și art. 26, raportat la art. 246 C. pen.,

- O.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.,

- S.V. și B.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.,

- G.N., pentru infracțiunile prevăzute de prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 193 C. pen.,

- I.G., pentru infracțiunea prevăzută de 246 C. pen.,

- C.C.E., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264, art. 26 raportat la art. 291 C. pen., precum și

- T.I. și A.D.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții s-a formulat de către petiționarul M.I. o primă plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., și care a fost respinsă de prim-procurorul militar de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial prin rezoluția pronunțată în același dosar la 22 iulie 2004.

Ulterior același petiționar a invocat prevederile art. 2781 C. proc. pen., formulând împotriva respectivelor rezoluții o plângere care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală, cu numărul de dosar 6404/2004.

Prin sentința penală nr. 87 pronunțată la 29 octombrie 2004 instanța astfel sesizată a respins și această plângere ca nefondată, obligându-l pe M.I. la plata către stat a unor cheltuieli judiciare în valoare de 300 000 lei.

În considerentele sentinței s-a reținut că petentul a avut calitatea de subofițer de poliție, iar ulterior a fost trecut în rezervă pentru motive disciplinare precum și datorită unor probleme de sănătate.

S-a relevat, de asemenea, că efectuarea în cauză a unor cercetări penale a fost declanșată în primul rând ca urmare a repetatelor demersuri prin care M.I. a invocat diverse încălcări ale legii despre care a afirmat că ar fi fost comise de către mai mulți polițiști din cadrul Inspectoratului Poliției Județului Buzău și din Poliția municipiului Buzău.

Procedând la analizarea materialului probatoriu administrat cu ocazia acelor cercetări instanța de apel a concluzionat că susținerile petentului nu au fost dovedite nici în ceea ce privește caracterul pretins abuziv al trecerii sale în rezervă și nici sub aspectul altor încălcări ale legii menționate de acesta.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal M.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 6770/2004.

În motivarea recursului s-a afirmat de petiționar că judecarea cauzei de către instanță a fost părtinitoare ca urmare a influenței exercitate în favoarea intimaților în general și a lui S.G. în special de către mai mulți procurori.

Ca argumente în susținerea acestei afirmații au fost evocate, printre altele, concluziile procurorului de ședință care s-a opus administrării unor probe noi de către instanță precum și omisiunea audierii în cauză a unor „părți vătămate” menționate în memoriul depus de petiționar, mai întâi în dosarul instanței de fond, iar apoi și în cel de recurs.

În ceea ce îi privește, intimații S.G., O.D., S.V., B.I., G.N., I.G., C.C.E., T.I. și A.D.M. au solicitat respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

În acest sens, Curtea are în vedere că atât concluziile procurorului de ședință, care la 29 octombrie 2004 a participat la judecarea cauzei opunându-se cererii petiționarului de audiere a unor martori, cât și respingerea respectivei cereri de către instanță își găsesc un deplin suport legal în prevederile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., care limitează la înscrisuri noi posibilitățile de suplimentare a probelor administrate în cauză.

Mențiunile din partea introductivă a sentinței recurate atestă în același timp că acordarea cuvântului participanților în proces s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în materie, iar petiționarul a avut posibilitatea de a-și expune pe larg punctele de vedere, aspecte care infirmă aserțiunile sale referitoare la maniera presupus părtinitoare în care s-ar fi desfășurat dezbaterile.

În același timp, Curtea constată că instanța de fond a procedat la o reanalizare detaliată a probelor administrate în cursul cercetărilor și care justifică pe deplin rezoluțiile prin care, în esență, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de fiecare dintre intimați.

Extrem de relevante sunt în acest sens referirile la probele care atestă de pildă că presupusa favorizare a unor infractori de către intimați s-a materializat în acte procedurale a căror temeinicie și legalitate a fost confirmată de procuror, în unele cazuri respectivii inculpați fiind arestați preventiv.

Comiterea unor abuzuri de către intimatul S.G. în legătură cu operațiunea prin care s-a asfaltat curtea interioară a sediului Poliției municipiului Buzău nu a fost nici ea demonstrată în condițiile în care, fapt necontestat, respectiva lucrare nu a antrenat utilizarea unor fonduri publice.

Nesusținute în plan probatoriu sunt de altfel și celelalte aserțiuni ale lui M.I. care, în mod vădit, reflectă resentimentele pe care petiționarul le păstrează ca urmare a trecerii sale în rezervă.

Așa fiind, Curtea constată că în speță nu își găsesc incidența nici una dintre prevederile art. 2859 C. proc. pen., care definesc motivele legale de casare.

Prin urmare, în cauză se va face aplicarea art. 38915 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în sensul respingerii recursului ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 87 din 29 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 600 000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2005.