Defamation complaint against non-prosecution resolution: inadmissibility due to failure to exhaust mandatory prior administrative remedy under Art. 2781 C. proc. pen.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 19 mai 2005 pronunțată de Curtea Militară de Apel, în dosarul nr. 22/2005, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul V.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel la data de 10 decembrie 2004 în dosarul nr. 30/P/2004.

A fost obligat petentul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea formulată la 28 august 2004, adresată Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, petentul V.V. a sesizat săvârșirea infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., de către colonelul magistrat B.G.V., procuror militar în cadrul Parchetului Militar Cluj Napoca.

În motivarea plângerii s-a arătat că procurorul militar l-a făcut mincinos atunci când a redactat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și considerentele acesteia în dosarul nr. 148/P/2003 la 16 iunie 2004 și, în special, atunci când s-a reținut de același procuror concluzia că faptele sesizate de petent „sunt nereale”.

Cu ocazia verificărilor efectuate în cadrul urmăririi penale a rezultat că deținutul V.V. se află în executarea unei pedepse, de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. a) și i) C. pen. În perioada 2001 – 2003, petentul a formulat mai multe plângeri și memorii în legătură cu faptul condamnării sale ori cu executarea pedepsei. Într-o asemenea din urmă plângere adresată Parchetului Militar Cluj Napoca, ce a constituit obiectul dosarului nr. 148/P/2003, deținutul a reclamat săvârșirea unor fapte penale de către șeful S.E.D. din Penitenciarul Gherla. Procurorul militar colonel magistrat B.G.V., în soluția de neîncepere a urmăririi penale [(în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.)] adoptată prin rezoluția din 16 iunie 2004, a ajuns la concluzia că „nici una dintre pretinsele fapte nu se confirmă”.

În același sens a fost comunicată soluția către petentul deținut, ocazie cu care s-a menționat că „aspectele sesizate nu s-au confirmat”.

Această comunicare, datată la 16 iunie 2004, a fost primită la Penitenciarul Gherla în vederea înmânării ei deținutului V.V. la 23 iunie 2004.

Din cercetările efectuate la urmărirea penală mai rezultă că nota procurorului militar colonel magistrat B.G.V. este în sensul că faptele imputate de către petent șefei biroului „Evidență deținuți”, locotenent R.A., cât și altor cadre militare din Penitenciarul Gherla nu au suport probator și, în consecință, sunt nereale.

Din întregul material probator administrat în cauză în faza procesuală a urmăririi penale s-a constatat că fapta de calomnie prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., sesizată de petentul deținut V.V. nu a fost comisă, iar motivarea soluției în sensul deja arătat nu are nici o relevanță în sensul pretins de persoana care a reclamat.

Împotriva rezoluției din 10 decembrie 2004 de neîncepere a urmăririi penale față de colonel magistrat B.G.V. urmare a plângerii petentului V.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., acesta din urmă a formulat plângere adresându-se direct Curții Militare de Apel.

Potrivit art. 2781 C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Din înscrisul existent din dosarul acestei instanțe rezultă că petentul V.V. nu a formulat plângere la procurorul ierarhic superior împotriva rezoluției din 10 decembrie 2004 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 30/P/2004.

Art. 2781, 2 C. proc. pen., prevede că persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, numai în cazurile în care a fost respinsă plângerea formulată conform art. 275 – art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de încetare a urmăririi penale, date de procuror.

Cum din actele dosarului nu rezultă că petentul deținut ar fi procedat potrivit art. 2781 C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 10 decembrie 2004 emisă în dosarul nr. 30/P/2004 de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul V.V., criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a plângerii ca inadmisibilă.

Examinând recursul declarat de petent conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Soluția adoptată de instanța de fond este corectă întrucât petentul nu s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior celui care a adoptat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 30/P72004, neparcurgând procedura prealabilă obligatorie la care face referire art. 2781 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În consecință, plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale era inadmisibilă iar recursul împotriva soluției instanței de fond care a constatat acest aspect este nefondat.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.V. împotriva sentinței nr. 7 din 19 mai 2005 a Curții Militare de Apel.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2005.