Non-prosecution for notary abuse of office affirmed; statute of limitations running from original 1997 deed, not subsequent transfer

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58/ P din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., de către petiționara T.E., împotriva rezoluției din data de 21 aprilie 2005, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 323/P/2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata făptuitoare S.D., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 26 C. pen.

În fapt, partea vătămată T.E. în mod repetat, în cursul anului 2004, a formulat plângeri la organele de urmărire penală atât împotriva notarului public S.D. cât și față de alte persoane, deoarece la data de 12 aprilie 2000, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 498 între vânzătorii N.I. și M., pentru cumpărătorii P.M. și A., în legătură cu o suprafață de 397 mp. situat în str. Dragoș Vodă pentru care s-a pretins că nu au existat acte legale privind proprietatea imobilului înstrăinat.

S-a stabilit însă că încheierea contractului vânzare-cumpărare nr. 498/2000 a avut la bază contractul de vânzare-cumpărare nr. 35 din 16 ianuarie 1997 autentificat de același notar, act transcris la Judecătoria Babadag sub nr. 63 din 17 ianuarie 1997, având ca obiect imobilul situat la aceeași adresă compus din locuință și teren în suprafață de 1581 mp. achiziționat de la vânzătorii F.L., Șt.D., T.E., I.I. și S.A. (dobândit la rândul lor prin moștenire legală și în condițiile art. 22 din Legea nr. 18/1991 a Fondului Funciar).

Partea vătămată și alte rude ale acesteia au mai pretins că prin încheierea celor două contracte au fost lezate au fost lezate în dreptul lor de proprietate întrucât au moștenit terenuri care se suprapun cu suprafața de 397 mp. obținută nelegal în 1997 și înstrăinată în același mod în anul 2000 de către părțile ca contractante.

Demersurile făcute de partea vătămată pe cale civilă au fost respinse ca nefondate.

Prin rezoluția atacată procurorul a disjuns cauza față de vânzătorii inițiali și subsecvenți, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., iar față de notar s-a dispus neînceperea urmăririi penale în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., făcându-se aplicația art. 120 – art.121 C. pen., privind prescripția răspunderii penale (termenul de prescripție de 5 ani, considerat împlinit în anul 2002 premergător introducerii plângerii lor penale fiind calculat de procuror în raport de actul nr. 35/1997, singurul apreciat de acesta a avea justificare legală discutabilă în privința dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu).

Pentru a hotărî respingerea plângerii, ca nefondată, instanța a motivat că rezoluția atacată este temeinică și legală întrucât soluția de neîncepere a urmăririi penale cu referire la dispozițiile art. 121 – art. 122 C. pen., privind prescripția răspunderii penale este justificată în raport cu încadrarea juridică dată faptei imputate aceea prevăzută de art. 246 C. pen., și data la care se poate reține că aceasta a fost săvârșită și anume 16 ianuarie 1997, când a fost încheiat primul contract autentic de vânzare cumpărare incriminat nr. 35/1997. Cu referire la actul de vânzare cumpărare ulterior nr. 498 din 12 aprilie 2000 s-a reținut că a fost încheiat în condiții legale deoarece la data autentificării acestui contract vânzătorii N.I. și M. se legitimau în calitate de proprietari ai terenului vândut cu contractul anterior nr. 35/1997 care nu fusese anulat sau reziliat.

Împotriva sentinței s-a declarat în termen recurs de către petiționară cu solicitarea de a se constata că fapta imputată se încadrează în dispozițiile art. 31 din Legea nr. 36/1995 și art. 246 C. pen., în raport cu care prescripția răspunderii penale nu este împlinită în cauză [(corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)].

Recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 31 din Legea nr. 36/1995, abrogate prin O.U.G. nr. 25/2005 aprobată prin Legea nr. 178/2005, sunt lipsite de semnificație juridică sub aspectul prescripției întrucât nu au reglementat infracțiuni ci se refereau la faptul că „notarii publici nu pot fi cercetați, percheziționați, reținuți, arestați sau trimiși în judecată penală sau contravențională, fără avizul ministrului justiției, pentru fapte săvârșite în legătură cu exercițiul activității profesionale”

Infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., imputată intimatei, este pedepsită de la 6 luni la 3 ani închisoare fiind împlinit astfel în cauză la data de 15 iulie 2004 și termenul de 7 ani și 6 luni ce atrage prescripția specială a răspunderii penale potrivit art. 124 C. pen.

Ca atare hotărârea primei instanțe este temeinică și legală iar recursul petiționarei se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., fiind obligată aceasta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de 80 RON cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.E. împotriva sentinței penale nr. 58/ P din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2005.