Appeals against final appeal-court rulings inadmissible; convictions for minor's fraud and extortion stand.

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200 din 22 februarie 2005, Judecătoria Petroșani a condamnat pe inculpatul C.I.S. la:

- un an și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen.;

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, a dispus revocarea grațierii pedepsei de 1.500.000 lei amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 101/2003 a Judecătoriei Petroșani, iar în baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 743/2003 a Judecătoriei Petroșani și constatând că aceste fapte sunt concurente a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume un an și 6 luni închisoare, pedeapsă ce se va executa pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis, conform art. 71 C. pen., exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a constatat că părțile vătămate T.S. - junior și T.S. - senior nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 600.000 lei, din care suma de 100.000 lei, constituind corp – delict, se află în dosarul de urmărire penală.

În baza art. 170 și art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea filei C.E.C. seria J 308 nr. 308030422040416810 B.P., pentru plata alocației de stat pentru copii școlari.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se plăti anticipat, din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul C.I.S., la data săvârșirii faptelor era minor și elev de liceu în an terminal, coleg cu părțile vătămate T.I. și T.S.

La începutul lunii decembrie 2003, partea vătămată T.S. a adunat carnetele C.E.C. pentru plata alocației de la toți elevii în vederea semnării și ștampilării lor, carnete pe care le-a pus în buzunarul de la geacă, pe care a lăsat-o în vestiar pe timpul cât s-a desfășurat ora de sport în sală.

După semnarea carnetelor de către diriginta clasei, R.C.G., și ștampilarea lor la secretariat, acestea au fost restituite elevilor, prilej cu care s-a constatat dispariția carnetului aparținând părții vătămate T.D.I.

Întrucât nu se cunoștea cauza, inițial, s-a făcut un anunț în acest sens prin stația școlii și abia la data de 15 ianuarie 2004, partea vătămată a declarat în scris pierderea carnetului, ceea ce presupunea efectuarea de demersuri, prin contabilitate, pentru obținerea unui nou carnet.

La data de 8 decembrie 2003, partea vătămată T.I.D. i-a spus lui S.P.L. că nu va depune carnetul pentru semnare, întrucât nu are nevoie de bani decât după sărbătorile de iarnă.

Inculpatul care se afla în posesia carnetului aparținând părții vătămate, pentru a ridica bani, a detașat fila C.E.C. pe luna decembrie pe care apoi a capsat-o în propriul carnet pe care l-a prezentat, separat, dirigintelui clasei pentru semnare.

Fără a bănui intențiile inculpatului, dirigintele clasei i-a semnat fila C.E.C., fără a verifica dacă seria filei, corespunde cu seriile celorlalte file din carnet.

Cu fila C.E.C. astfel semnată, la data de 18 ianuarie 2004, inculpatul s-a prezentat la serviciul poștal pentru a ridica banii, dar nu de la ghișeu unde nu era nimeni, ci a apelat la numitul B.G.A., agent de pază la SC R., situată în aceeași locație cu poșta, motivând că la ghișeu n-ar mai avea bani.

Numitul B.G.A. a observat că fila C.E.C. nu are serie corespunzătoare cu cea din carnet și a sesizat diriginta și oficianta poștei, ultima solicitând prezentarea titularului cu actul de identitate.

Dându-și seama de situația în care se afla inculpatul a dispărut.

Carnetul C.E.C. a fost predat organelor de poliție ulterior, la data de 2 februarie 2004, iar inculpatul a declarat carnetul pierdut, cu toate că la acea dată se afla în posesia organelor de poliție, în urma incidentului mai sus-menționat.

După audierea părții vătămate T.S. la poliție în legătură cu carnetul de C.E.C. - uri al colegului său, inculpatul i-a reproșat faptul că l-a denunțat și a început să-l amenințe atât pe el cât și pe T.I.D., cu bătaia, solicitând diverse sume de bani.

Pe fondul constrângerii morale, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 100.000 lei în prezența lui T.I.D., iar după cca. două săptămâni i-a mai dat 250.000 lei, de față la acest eveniment fiind și numitul L.R. care a confirmat tonul amenințător pe care inculpatul l-a întrebat pe T.I.D. dacă are bani la el, iar la răspunsul negativ i-a cerut să-i aducă a doua zi.

După alte două săptămâni, inculpatul i-a mai cerut părții vătămate și a primit suma de 100.000 lei, iar la scurt timp a mai cerut încă 100.000 lei.

Sesizând lipsa banilor, părinții părții vătămate au aflat contextul în care fiul lor a fost nevoit să sustragă diverse sume, după care au anunțat organele de poliție.

La data de 20 mai 2004, după marcarea a două bancnote de 50.000 lei cu creion fluorescent, cu inscripția „Șantaj” și introducerea lor într-un plic cu fața de protecție din celofan, în prezența unor martori asistenți și sub supravegherea mai multor lucrători de poliție s-a organizat un flagrant, ocazie cu care inculpatul a primit plicul de la partea vătămată, pe care l-a pus în buzunar, unde a și fost găsit de organele de poliție.

Apelul și recursul declarate de inculpat împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță au fost respinse ca nefondate, de către Tribunalul Hunedoara prin decizia penală nr. 196/ A din 25 aprilie 2005 și respectiv de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 67 din 6 septembrie 2005.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie, ca instanță de recurs, a declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente B.T., susținând că în cauză hotărârile pronunțate sunt nelegale întrucât faptele nu au fost comise în realitate, totul fiind o înscenare, solicitând a se dispune achitarea.

La data fixată pentru judecarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a pus în discuție, excepția de inadmisibilitate a recursurilor declarate, concluziile părților prezente și ale procurorului fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.

Asupra excepției de inadmisibilitate a recursurilor declarate de inculpatul C.I.S. și partea responsabilă civilmente B.T.

În art. 3851 C. proc. pen., pct. 1 lit. a) – e) sunt arătate în mod expres și limitativ care anume hotărâri pot fi atacate cu recurs.

După cum este de observat din lectura acestui text de lege nu pot fi atacate cu recurs, deciziile pronunțate, ca instanțe de recurs, de către curțile de apel, legea conferindu-le acestor hotărâri caracterul de definitive și executorii.

Prin urmare, inculpatul și partea responsabilă civilmente nu puteau uza de o cale de atac, intitulată impropriu recurs, împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, și intrată în puterea lucrului judecat.

O asemenea hotărâre judecătorească poate fi atacată, în condițiile prevăzute de lege, numai pe calea căilor extraordinare de atac, ceea ce nu e cazul în speță.

În consecință, în cauză declarându-se recurs împotriva unei hotărâri definitive, urmează a se constata că acesta este inadmisibil și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul inculpat și recurenta parte responsabilă civilmente, aflați în culpă procesuală, urmează a fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente B.T. și de inculpatul C.I.S. împotriva deciziei penale nr. 67 din 6 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și de familie.

Obligă pe recurenta parte responsabilă civilmente B.T. la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat C.I.S., în solidar cu părțile responsabile civilmente B.T. și B.M., la plata cu același titlu a sumei de 220 RON, din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2005.