Statutory rehabilitation after conditional amnesty: exclusion of recidivism despite offense during original probation term
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prosecution's appeal as unfounded, upholding the lower courts' decisions and leaving in force the sentence of six months' imprisonment suspended on probation for two years and six months. The dispute centered on whether the defendant was legally reabilitated before committing a new offense of aiding and abetting the theft of railway coupons, which the prosecution argued should trigger recidivism penalties under the Romanian Penal Code. The court held that the defendant’s prior conditional suspension period was reduced from three to two years by a 2002 amnesty law, meaning statutory rehabilitation automatically occurred upon the expiry of the two-year term pursuant to Article 86 of the Penal Code; consequently, the application of Article 37(1)(a) regarding recidivism was correctly excluded, and the lower instances were justified in disregarding the aggravating circumstances.
Legislator headnote
AI generatedart. 26 C. pen, art. 42 C. pen, art. 76 C. pen, art. 861 C. pen, art. 37 lit. a) C. pen, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 141/1999; Statutory rehabilitation after conditional amnesty: exclusion of recidivism despite offense during original probation term: Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești criticând-o pentru greșita încadrare juridică prin înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 96 din 14 martie 2005 a Tribunalului Dâmbovița a dispus condamnarea inculpatei T.V., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., și art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei pe termen de 2 ani și 6 luni. Conform art. 863 instanța a stabilit măsuri de supraveghere prevăzute la alin. (1) al acestui articol.
Instanța a luat act că partea vătămată, secția Titan, District C.F.R. Târgoviște nu s-a constituit parte civilă, paguba fiind reparată prin restituire.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în nopțile de 18 și 19 august 2004, inculpata a asigurat paza a 4 coinculpați, și ei condamnați în cauză, care au furat cupoane de cale ferată din zona C.F.R. Aninoasa în valoare de 5.677.298 lei ce era închisă circulației.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița motivând că instanța de fond în mod greșit a înlăturat dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., considerând că T.V. este reabilitată de drept.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 229 din 26 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul parchetului.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești criticând-o pentru greșita încadrare juridică prin înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.
S-a motivat în recurs că prin sentința penală nr. 1246/2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște inculpata a fost condamnată în baza art. 32 alin. (1) din Legea nr. 141/1999 și art. 91 C. silvic, la o pedeapsă rezultantă de un an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat în baza art. 81 C. pen.
Se mai motivează că fapta dedusă judecății a fost atât în termenul de încercare a suspendării condiționate dar și în cel al grațierii condiționate dispusă prin Legea nr. 543/2002. Fiind o grațiere condiționată dispozițiile art. 120 alin. (2) C. pen., nu aveau aplicabilitate pentru condamnarea care constituie primul termen al recidivei, astfel încât nu a operat reabilitarea de drept.
Se solicită ca instanța de recurs să dea eficiență dispozițiilor art. 83 C. pen., dar și dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, cu reținerea și a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că inculpata T.V. prin sentința penală nr. 1246 din 4 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgoviște a suferit două condamnări la pedepse de: 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 141/1999 respectiv, un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 91 C. silvic, aflate în concurs, pedeapsa rezultantă de un an închisoare fiind suspendată condiționat conform art. 81 C. pen., pe termenul de încercare de 3 ani.
Prin intervenția Legii de grațiere nr. 543/2002, conform art. 120 alin. (2) C. pen., partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță care în cauză este de 1 an s-a redus la 2 ani.
Așa fiind, după împlinirea acestui termen de 2 ani a intervenit reabilitarea de drept conform art. 86 C. pen.
Prin urmare în mod temeinic instanța de fond și apel au înlăturat aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., față de infracțiunea comisă în perioada 18-20 august 2994.
Așa fiind, în baza art. 31515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul parchetului va fi respins.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 229 din 26 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpata T.V.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2005.