Robbery versus qualified theft: evidentiary basis for violent snatching and refusal of conditional sentence suspension

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 926 din 8 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.V.M. la un an închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A dedus prevenția din data 8 aprilie 2005 – 24 ore.

A obligat pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în data de 8 martie 2005, în jurul orelor 14,45, inculpatul a deposedat prin violență pe partea vătămată P.V. de un telefon mobil, în timp ce se afla pe Splaiul Independenței, după care a fugit.

Fapta și vinovăția inculpatului au fost probate cu: reclamația și declarația părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, dovada de restituire a bunului sustras, procesul verbal de depistare – procesul verbal de percheziție corporală, planșă foto.

Inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii însă, a încercat să inducă ideea că a sustras telefonul mobil de pe trotuar, nu din mâna părții vătămate.

Având în vedere însă probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale tribunalul a reținut că luarea bunului din posesia părții vătămate s-a făcut în mod violent, prin smulgere, nu prin simpla ridicare a acestuia de pe trotuar, sustragerea având loc în timp ce partea vătămată scria un mesaj pe telefonul mobil, deci telefonul nu avea cum să se afle pe trotuar.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că este student, reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., aplicându-i o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul D.V.M., pentru două motive și anume: greșita încadrare juridică a faptei reținute în sarcina sa, individualizarea necorespunzătoare a pedepsei aplicate. În acest sens apelantul – inculpat a învederat, că din probele administrate nu rezultă elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și pe cale de consecință reducerea cuantumului pedepsei până la minimul prevăzut de lege, urmare reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante (art. 74 și art. 76 C. pen.) și aplicarea în fond a dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 658 din 24 august 2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.V.M. împotriva sentinței penale nr. 926 din 8 iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.

Compută reținerea de o zi din data de 8 aprilie 2005.

Inculpatul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând reaprecierea probelor și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat deoarece nu a folosit violența în deposedarea părții vătămate și totodată pedeapsa ce i se va aplica să se suspende prin aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen.

Recursul este nefondat.

După examinarea probatoriului administrat în raport de critica adusă de inculpat, Curtea reține că încadrarea juridică dată faptei, este corectă și legală nu numai pentru că bunul părții vătămate a fost smuls din mâna acesteia (telefon mobil) ci și pentru faptul că, recurentul urmărit de victimă pentru a-și recupera telefonul sustras, ajuns fiind a fugit pentru păstrarea acestuia.

În momentele imediat următoare, victima ajutată numai de poliție, a reușit să-l urmărească și să-l imobilizeze pe inculpat și astfel să-și recupereze bunul sustras.

Pentru aceste considerente, critica privitoare la greșita încadrare juridică a faptei, se va respinge, ca nefondată.

Nefondată, se constată a fi și cererea de schimbare a modalității de executare, în sensul dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei.

Se reține aceasta față de gravitatea infracțiunii comise, precum și în raport de împrejurarea că i s-au acordat și circumstanțe atenuante, în cadrul operației de individualizare, așa încât, pedeapsa aplicată prin cuantumul său, se află sub limita minimă a textului de încriminare a tâlhăriei săvârșite.

În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

După verificarea, din oficiu, se constată că reținerea de 24 de ore, eronat a fost computată, de ambele instanțe, ca fiind la 8 aprilie 2005, deși în realitate, a fost la 8 martie 2005.

Această îndreptare se va face prin prezenta decizie.

Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V.M. împotriva deciziei penale nr. 658 din 24 august 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 ore din data de 8 martie 2005 și nu din 8 aprilie 2005 cum din eroare s-a trecut în ambele hotărâri judecătorești.

Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2005.