Recourse for interruption of prison sentence execution based on family hardship dismissed as unfounded

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1072 din 6 septembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul D.Șt. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 4/2003 a Tribunalului Călărași.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut că în motivarea cererii de întrerupere, petentul condamnat a invocat aspecte de ordin familial, arătând că, locuința familiei sale se află într-o stare avansată de degradare, necesitând reparații urgente.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, deși, din cuprinsul referatului de anchetă socială rezultă că familia condamnatului se confruntă cu unele dificultăți de ordin material și financiar, totuși aceste aspecte nu pot constitui argumente pertinente care să justifice întreruperea executării pedepsei, mai ales că această situație este anterioară arestării petentului condamnat, iar pe de altă parte, întreruperea executării pedepsei pe perioada maximă admisă de lege nu i-ar oferi condamnatului posibilitatea de a-și continua studiile, așa cum au susținut părinții săi în fața delegaților S.A.T. din cadrul Consiliului Local al municipiului Ploiești, care au întocmit referatul de anchetă socială și a concluzionat că, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale a declarat apel condamnat, solicitând întreruperea executării pedepsei, întrucât familia sa se confruntă cu o situație dificilă, în sensul că locuința se află în stare de degradare, iar el, fiind dulgher, ar putea singur să remedieze câte ceva și de asemenea, ar putea rezolva problemele financiare cu care se confruntă familia sa.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 75/ A din 6 octombrie 2005, a respins apelul declarat de condamnat, cu motivarea că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) din același cod, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei din motive familiale, în sensul că prin probatoriul administrat nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale care să producă consecințe grave pentru condamnat sau familia lui dacă va continua executarea pedepsei.

Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, în termenul legal, condamnatul D.Șt. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat admiterea, casarea hotărârilor atacate și pe fond, întreruperea executării pedepsei.

Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, conform art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea pedepsei poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Or, împrejurarea confirmată și de ancheta socială, în sensul că familia condamnatului are o situație materială și financiară precară, nu prezintă un caracter special, de excepție, care să justifice întreruperea executării pedepsei, deoarece, așa cum au reținut și instanțele anterioare, această situație preexistentă încarcerării sale, nu poate fi remediată prin prezența condamnatului în familie, într-o perioadă scurtă de timp.

Așa fiind, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul D.Șt., ca nefondat și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.Șt. împotriva deciziei penale nr. 751/ A din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2005.