Prosecutor’s appeal rejected: minors retain supervised liberty for attempted robbery despite parental supervision gaps.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) rejected as unfounded the prosecutor’s appeal, thereby affirming the lower courts’ decisions: the two minor defendants retain the educational measure of supervised liberty (art. 103 para. (1) and (3) Criminal Code) imposed by the trial court for attempted robbery (art. 20 read with art. 211 para. (2)(b)-(c) and para. (2^1)(a)-(b) Criminal Code, with art. 99 ff.), and are not sentenced to imprisonment. The case arose from a September 2004 street incident in which the minors sprayed tear gas and punched a victim while trying to steal a mobile phone, but failed because the victim resisted. On appeal, the prosecutor argued for custodial sentences because the minors’ parents worked abroad or were disabled and could not supervise them, asserting concrete social danger. The Court held that, under art. 103 Criminal Code and Law No. 274/2004 on minor protection, alternative supervision and family placement measures exist, and that sending previously well-behaved, school-attending minors to detention solely because parental supervision is lacking due to circumstances beyond their control would improperly depart from the sentencing criteria of art. 72 Criminal Code. Court-appointed defense fees were paid from the Ministry of Justice fund; the decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 C. pen, art. 103 alin. (3) C. pen, art. 103 alin. (6) C. pen, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen, art. 103 C. pen, art. 72 C. pen; Prosecutor’s appeal rejected: minors retain supervised liberty for attempted robbery despite parental supervision gaps: 103 para. (1) and (3) Criminal Code) imposed by the trial court for attempted robbery (art. 20 read with art. 211 para. (2)(b)-(c) and para. (2^1)(a)-(b) Criminal Code, with art. 99 ff.), and are not sentenced to imprisonment. The case arose from a September 2004 street incident in which the minors sprayed tear gas and punched a victim while trying to steal a mobile phone, but failed because the victim resisted. On appeal, the prosecutor argued for custodial sentences because the minors’ parents worked abroad or were disabled and could not supervise them, asserting concrete social danger. The Court held that, under art. 103 Criminal Code and Law No. 274/2004 on minor protection, alternative supervision and family placement measures exist, and that sending previously well-behaved, school-attending minors to detention solely because parental supervision is lacking due to circumstances beyond their control would improperly depart from the sentencing criteria of art. 72 Criminal Code. Court-appointed defense fees were paid from the Ministry of Justice fund; the decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 72 din 14 aprilie 2005, Tribunalul Neamț a luat măsura educativă a libertății supravegheate prevăzută de art. 103 alin. (1) și (3) C. pen., față de inculpații minori:
- C.M. și
- C.P.S., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
S-a pus în vedere părinților îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorilor în scopul îndreptării lor, iar minorii au fost obligați la respectarea măsurilor prevăzute de art. 103 alin. (3) C. pen.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 103 alin. (6) C. pen., privind cazurile de revocare a libertății supravegheate.
S-a luat act că partea vătămată P.G.E. nu s-a constituit parte civilă.
Fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în seara de 4 septembrie 2004, inculpații minori au observat partea vătămată P.G.E. pe str. Republicii din municipiul Roman care se îndrepta spre gară vorbind la un telefon mobil.
Inculpatul C.M. a pulverizat spray lacrimogen spre fața părții vătămate în timp ce inculpatul C.P.S. a lovit-o în spate cu pumnul, încercând să-i fure telefonul mobil.
Partea vătămată a opus rezistență astfel că inculpații minori n-au reușit să o deposedeze de telefon. Mai mult inculpatul C.M. a fost imobilizat și prezentat organelor de poliție.
Instanța a mai reținut că ambii minori provin din familii oneste, părinții fiind preocupați de creșterea și educarea lor.
Minorii nu sunt în evidențe ca având antecedente penale.
Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Neamț a concluzionat că minorii elevi de 15 ani în clasa a IX-a urmează regulat cursurile școlare, cu bune rezultate la învățătură iar în comunitate sunt cunoscuți ca având o comportare exemplară.
Prin decizia penală nr. 286 din 13 septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț prin care s-a cerut desființarea sentinței în partea referitoare la luarea măsurii educative și condamnarea inculpaților minori la pedeapsa închisorii.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău care stăruie în condamnarea inculpaților minori cu motivarea că ambii părinți ai minorului C.P.S. sunt plecați la muncă în Italia ca și mama inculpatului C.M. S-a mai motivat că tatăl lui C.M. este pensionat de boală cu un handicap de gradul II. Pe de altă parte parchetul motivează că inculpații minori prezintă pericol social concret.
Motivul de recurs este prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este întemeiat.
Inculpații au comis o infracțiune de tâlhărie rămasă în faza de tentativă, deci nefinalizată. Obiectul material asupra căruia poartă tentativa este un telefon mobil care nu are o valoarea semnificativă. La data comiterii faptei C.M. abia împlinise 15 ani iar C.P.S. avea 14 ani și 10 luni. Ambii frecventează cu bune rezultate cursurile clase a IX-a din licee situate în municipiul Roman. Nu au mai comis fapte antisociale.
Părinții inculpaților minori sunt cunoscuți ca fiind persoane oneste, nevoite de lipsurile materiale să muncească în străinătate. Tatăl lui C.M. este afectat de un grav handicap. În aceste condiții procurorul consideră ca mai potrivită condamnarea minorilor pentru educarea lor. Susținerea din recurs este greșită.
Potrivit art. 103 C. pen., în măsura în care părinții minorilor nu pot asigura supraveghere minorilor în condiții satisfăcătoare aceștia pot fi încredințați unei persoane de încredere iar potrivit Legii nr. 274/2004 pentru protecția minorilor instituțiile specializate pot lua măsuri de protecție a acestora începând cu plasamentul familial.
A trimite în detenție minorii care până la data comiterii acestei infracțiuni au avut o bună conduită, numai pentru că din motive independente de voința lor nu sunt supravegheați de părinții lor ar însemna ca instanța să se îndepărteze profund greșit de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 72 C. pen., între care nu se regăsește situația invocată în recursul procurorului.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul parchetului. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților minori se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 286 din 13 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpații C.M. și C.P.S.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2005.