Human Trafficking: Consumption of Offense via Recruitment and Accommodation Under Law No. 678/2001

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101/ PJ din 2 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul K.G.D., la două pedepse de câte 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), raportat art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceiași hotărâre a fost condamnat și inculpatul P.O., la două pedepse de câte 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), raportat art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpații au fost obligați să plătească, în solidar, părților civile N.E.A. și N.M.C. câte 20.000.000 lei daune morale, respingând în rest pretențiile părților civile ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut aceiași stare de fapt ca și din actul de trimiterea în judecată, în sensul că, cei doi inculpați, în urma unei înțelegeri prealabile, le-au racolat pe cele trei părți vătămate, cu intenția de a le transporta în Spania unde urmau să practice prostituția în favoarea inculpaților.

Inculpații le-au asigurat pe părțile vătămate că urmau să presteze activități legale în Spania.

Inculpații au declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând, în principal, achitarea, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 277/ A din 5 septembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

În esență, instanța de apel a reținut că, în raport de declarațiile părților civile și vătămate, sunt realizare elementele constitutive ale infracțiunii, iar activitatea infracțională s-a consumat, aspecte sub care încadrarea juridică și pedepsele aplicate sunt legale și temeinice.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații care au reiterat criticile anterioare, în sensul că, nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii dedusă judecății, situație în care singura soluție este achitarea, în subsidiar, inculpații au mai criticat încadrarea juridică a faptei, susținând că activitatea infracțională a rămas în faza de tentativă ceea ce impune o soluție de schimbare a încadrării juridice cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.

Criticile formulate de inculpați vor fi examinate în raport de cazurile de casare înscrise în art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se că sunt nefondate pentru cele ce urmează.

Instanțele, pe baza probelor administrate, au reținut o corectă stare de fapt și încadrare juridică a acestora, pronunțând și respectiv, menținând corect, soluția de condamnare a inculpaților și de aplicare a unor pedepse cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Deși, inițial, inculpații au recunoscut activitățile infracționale desfășurate, constând în racolarea și cazarea unor tinere în vederea trimiterii lor în Spania pentru practicarea prostituției, detaliind aspectele organizatorice ale acestor activități, modul în care le-au cunoscut și convins pe tinere să-i urmeze în Spania, discuțiile purtate între cei doi, în urma cărora s-a finalizat înțelegerea pentru realizarea obiectivului propus, respectiv, practicarea de către tinere a prostituției în interesul lor.

Ulterior, inculpații au revenit, dar declarațiile părților vătămate nu fac decât să confirme susținerile lor inițiale și să descrie condițiile și scopul în care au fost cazate în Timișoara.

Aceleași părți vătămate au declarat că, în momentul în care au cunoscut scopul real al deplasării în Spania și au refuzat propunerea, inculpații le-au insultat și amenințat.

Martora F.D., audiată în cauză, a confirmat susținerile părților vătămate, în sensul că, inculpații iau propus să meargă în Spania pentru a practica prostituția, din declarația acesteia cât și din declarațiile martorilor A.F. și B.D.M. rezultând că inculpații se ocupau de racolarea și trimiterea tinerelor în Spania în scopul practicării prostituției.

De altfel, părțile vătămate au fost depistate în hotelul M. din Timișoara de lucrătorii de poliție cu ajutorul martorului C.L., vărul acestora.

În acest context probator, este evident că activitățile infracționale comise de cei doi inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) și respectiv, art. 13 alin. (1), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, infracțiuni pentru care corect au fost condamnați cei doi inculpați. În același timp, desfășurând acte de racolare și cazare a părților vătămate în scopul exploatării lor sexuale, inculpați au consumat activitățile infracționale incriminate prin art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, deoarece asemenea acte constituie, în sensul legii, modalități distincte de realizare a traficului de persoane.

Referitor la pedepsele aplicate acestea sunt situate în apropierea limitei legale, deși inculpații au avut o conduită procesuală nesinceră și oscilantă pe parcursul procesului și au în antecedente condamnări anterioare, care pentru inculpatul P.O. atrag și starea de recidivă postexecutorie.

În aceste condiții pedepsele aplicate respectă dispozițiile art. 72 C. pen., și sunt de natură să realizeze cerințele legii înscrise în art. 52 C. pen.

Față de considerentele expuse nu se constată motive care să atragă casarea hotărârilor recurate și în consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați se vor respinge, ca nefondate, cu cheltuieli judiciare statului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaților se va computa durata reținerii și arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații K.G. și P.O. împotriva deciziei penale nr. 277/ A din 5 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 14 martie 2004 la 2 noiembrie 2005, pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2005.