Robbery vs. qualified theft classification: sufficiency of explicit threat to establish violence element

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin sentința penală nr. 28 din 10 iunie 2005, Tribunalul pentru minori și familie Brașov, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. și, în subsidiar, în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., și a art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul M.L.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii timpul reținerii din data de 24 februarie 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 21 februarie 2005, inculpatul elev la un liceu din Predeal, a venit în Brașov însoțit de un coleg, martorul P.A., căruia i-a spus că intenționează să facă rost de un telefon mobil, fără a-i preciza în ce modalitate.

Observând-o pe partea vătămată U.T., minor în vârstă de 13 ani că trece prin apropiere, inculpatul I-a cerut acestuia să se așeze lângă el pe bancă. Văzând că cererea sa este ignorată, inculpatul a repetat-o pe un ton mai ferm, astfel că partea vătămată s-a supus. Ea a fost întrebată de inculpat dacă are telefon mobil, iar la răspunsul negativ primit, inculpatul I-a spus că va fi controlată în buzunare, iar dacă va găsi un telefon îl va bate. Speriat de tonul amenințător al inculpatului, minorul i-a înmânat telefonul Motorola codat în rețeaua C., iar inculpatul a scos cartela și a introdus cartela sa O., încercând apoi să transmită un SMS.

A plecat apoi de pe bancă însoțit de colegul său, iar la insistențele părții vătămate de a-i înapoia telefonul, a amenințat-o pe aceasta că o va bate și o va băga cu capul în baltă.

Speriată de cele întâmplate și convins că nu i se va restitui bunul, partea vătămată a mers acasă și a relatat părinților săi situația.

Câteva zile mai târziu, tatăl și fratele părții vătămate l-au depistat pe inculpat în aceeași zonă, Parcul Hidromecanica și l-au predat organelor de poliție.

Situația de fapt a fost dovedită prin:

- procesul verbal de depistare;

- depoziții, parte vătămată;

- declarațiile martorului ocular P.A.M.;

- declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul.

El a solicitat în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat.

Prin decizia penală nr. 31/ Ap/MF din 15 aprilie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, a admis apelul declarat, dar pentru alte motive. Instanța de apel a înlăturat din cuprinsul pedepsei accesorii dreptul prevăzut la art. 64 lit. d) C. pen., menținând restul dispozițiilor din hotărârea apelată.

Nemulțumit de această decizie, inculpatul a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Invocând temeiurile prevăzute de art. 3859 pct. 10 și 17 C. proc. pen., el solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, și, rejudecând să se schimbe încadrarea juridică din tâlhărie în furt calificat și amenințare, fapte pentru care cere achitarea.

În subsidiar, reținând aceste infracțiuni să fie aplicate pedepse sub minimul special, cu executarea în stare de libertate.

Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Probele administrate în ambele faze ale procesului penal: declarațiile constante ale părții vătămate, ale martorului P.A.M., procesul verbal de predare-primire a telefonului, precum și declarațiile inculpatului, relevă în mod convingător săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către acesta.

Astfel cum rezultă din depoziția martorului P.A.M., colegul său, inculpatul luase inițial hotărârea de a procura un telefon mobil pentru a-și folosi propria cartelă SIM.

Văzându-l pe partea vătămată i-a cerut acestuia, deși nu-l cunoștea să se așeze lângă el. Refuzul inițial al minorului l-a determinat să folosească un ton mai ferm atunci când a repetat invitația.

Din acest moment apare amenințarea expresă; cererea de a-i înmâna telefonul, în caz de opunere va folosi violența („te bat”, „te bag cu capul în baltă”).

La aceasta se adaugă diferențele de ordin fizic care i-au creat și ele, starea de temere minorului parte vătămată.

Inculpatul a acționat cu intenția directă, folosind gradat amenințarea, pentru a-și apropria bunul din posesia părții vătămate, scop finalizat de altfel.

Nu subzistă nici temeiul prevăzut de art. 3859 pct. 10, întrucât instanțele s-au pronunțat cu privire la toate probele administrate în cauză, astfel că nu subzistă această omisiune de natură să influențeze soluția în defavoarea inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L.S. împotriva deciziei penale nr. 31/ Ap/MF din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 de ore din data de 24 februarie 2005.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2005.