Criminal abuse of office claims against magistrates requiring proof of bad faith beyond mere dissatisfaction with judicial decisions

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 21 iulie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 38/P/2005.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

La 7 martie 2005, petiționarul B.C. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 38/P/2005 al Curții de Apel Alba Iulia.

Petentul a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse față de intimații – magistrați G.C., D.N., A.I. (judecători la Tribunalul Hunedoara) și N.M. (procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara invocând că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., și de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., prin aceia că au soluționat, în mod nelegal și respectiv, au pus concluzii nelegale, într-un litigiu penal în care petentul a avut calitatea de parte vătămată.

Instanța de fond a mai reținut că prin rezoluția din 2 februarie 2005 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba – Iulia, în dosarul nr. 38/P/2005, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații G.C., D.N., A.I. și N.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 și art. 247 C. pen.

Plângerea împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția Procurorului General al Curții de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 169/II/2/2005.

În motivarea acestor soluții date de procuror cât și de instanța de fond s-a reținut că judecătorii și-au desfășurat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, pronunțând o hotărâre întemeiată pe mijloacele de probă administrate în cauză și în conformitate cu dispozițiile legale, fără a vătăma în vreun fel drepturile petentului.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B.C. care a cerut desființarea rezoluțiilor atacate și pe fond, condamnarea intimaților pentru faptele reclamate.

Critica formulată urmează a fi examinată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se, însă, că instanța a făcut o corectă aplicare a legii.

Împrejurarea că, soluțiile pronunțate de acești magistrați sau, că, concluziile procurorului îl nemulțumesc pe petent nu conduc automat la comiterea infracțiunilor reclamate și în consecință, la condamnarea intimaților: pe de o parte, pentru că soluțiile ce nemulțumesc o parte pot fi supuse controlului judiciar, în condițiile legii, iar pe de altă parte, pentru că persoana ce se consideră vătămată în drepturile sale legale, prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești, trebuie să dovedească existența unor elemente de rea credință și a unor acțiuni specifice laturii obiective a acestor infracțiuni, comise de magistrați în legătură cu hotărârile pronunțate.

Recurentul nu a făcut dovada unor astfel de elemente de rea credință, învederând motive neserioase și acuze generale care nu pot constitui fapte penale în sensul legii.

Față de aceste constatări, în mod corect, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate și în consecință a menținut, ca legală și temeinică, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în dosarul nr. 38/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În consecință, pentru aceste considerente în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.C. împotriva sentinței penale nr. 34 din 21 iulie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 20 RON (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2005.