Robbery classification: sufficiency of force for theft and individualization of sentence for nighttime commission in a public place
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed all appeals, upholding the Court of Appeal’s decision to increase the defendant’s sentence to two years and six months imprisonment for robbery, thereby leaving the appellate judgment in force and obligating the defendant to pay 120 lei in judicial costs. The dispute centered on whether the first-instance sentence of one year and six months was unduly lenient and whether the conduct constituted robbery, where the defendant had forcibly seized a mobile phone from a victim’s neck at night in a public place. The Court held that the appellate court correctly individualized the sentence based on the concrete social danger of the act, specifically noting the aggravating factors of nighttime commission in a public space, which outweighed the mitigating circumstances of the defendant’s status as a student with no prior record, while confirming that the force used qualified as violence under the penal code despite being minimal.
Legislator headnote
AI generatedart. 76 lit. b) C. pen, art. 64 C. pen, art. 350 C. proc. pen, art. 88 C. pen, art. 64 lit. b) C. pen, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen; Robbery classification: sufficiency of force for theft and individualization of sentence for nighttime commission in a public place: The dispute centered on whether the first-instance sentence of one year and six months was unduly lenient and whether the conduct constituted robbery, where the defendant had forcibly seized a mobile phone from a victim’s neck at night in a public place. The Court held that the appellate court correctly individualized the sentence based on the concrete social danger of the act, specifically noting the aggravating factors of nighttime commission in a public space, which outweighed the mitigating circumstances of the defendant’s status as a student with no prior record, while confirming that the force used qualified as violence under the penal code despite being minimal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Examinând recursurile de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 172 din 11 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov, inculpatul R.C.S. zis T. a fost condamnat, la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 30 august 2004 la zi.
S-a constatat prejudiciul acoperit.
În fapt, s-a reținut, că la data de 30 august 2004, în jurul orei 21,00, după lăsarea întunericului, inculpatul a trecut în fugă pe lângă partea vătămată C.L.D., a prins telefonul pe care aceasta îl purta la gât și a tras cu putere până când a cedat clama cu care telefonul era prins de gât, după care a fugit cu telefonul în mână.
Inculpatul a fost prins cu ajutorul martorului M.C., jandarm, care alertat de strigătele părții vătămate, l-a urmărit pe inculpat și a reușit să-l imobilizeze.
Telefonul a fost recuperat și restituit părții vătămate.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 177/ Ap din 31 mai 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat în parte sentința și rejudecând a majorat pedeapsa de la un an și 6 luni la 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a înlăturat din cuprinsul pedepsei accesorii dispoziția de interzicere a dreptului prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceiași decizie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus la zi arestarea preventivă.
Instanța de apel a reținut că este întemeiată critica procurorului, în sensul că, deși se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, pedeapsa stabilită este insuficientă.
S-a mai reținut că este nefondată susținerea inculpatului că nu este corectă încadrarea juridică deoarece furtul nu a fost comis prin violență.
De asemenea, s-a reținut că nu este fondată critica formulată de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpat.
Recursul declarat de procuror a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susținându-se că justificat s-au reținut circumstanțe atenuante.
În motivarea recursului inculpatului s-a susținut că greșit s-a majorat pedeapsa în apel și s-a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței.
Recursurile nu sunt fondate.
Din analiza actelor dosarului rezultă că atât situația de fapt cât și încadrarea juridică au fost corect stabilite.
Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, aceasta fiind stabilită la un cuantum corespunzător pericolului social concret al faptei determinat de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă, dar și de urmările produse precum și de datele personale ale inculpatului, care justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea sa.
Astfel, inculpatul era elev la data comiterii faptei, nu are antecedente penale iar din referatul de evaluare rezultă că este calificat profesional, manifestă preocupări pentru instruire și a lucrat în toate vacanțele din timpul liceului.
Pe de altă parte nu poate fi ignorat faptul că tâlhăria a fost comisă în timpul nopții și într-un loc public și chiar dacă violențele exercitate au fost minime iar prejudiciul este redus, pericolul social al faptei nu poate fi minimalizat.
În consecință, reținând și faptul că nu există motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 177/ Ap din 31 mai 2005 a Curții de Apel Brașov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 august 2004 la 17 august 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2005.