Forced-sale execution annulled for improper service; annulment appeal rejected as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the extraordinary appeal for annulment brought by the prosecutor’s office against the appellate decision of the Ialomița Tribunal (civil decision no. 378/R of 20 June 2003), thereby leaving that decision fully in force in favor of the debtor company and its intervener. The underlying dispute was a challenge to forced real-estate execution initiated by a bank creditor under an executory bank credit contract and guarantee agreement; the first-instance court had rejected the challenge, but the appellate court had admitted it and annulled the execution acts because they had been notified to the debtor at an address other than its actual registered seat. The prosecutor argued that the intervener lacked standing because the debtor’s managing director had not personally appealed and the mandate given exceeded the association’s purpose under Article 56 of the Civil Procedure Code. The High Court held that the appeals were properly brought by persons with procedural standing, that the mandate did not contravene the association’s lawful purpose, and that the appellate ruling was legally sound both on standing and on the merits of the improper-service ground; consequently, the extraordinary appeal was rejected as unfounded and the decision became final.
Legislator headnote
AI generatedart. 56 C. proc. civ; Forced-sale execution annulled for improper service; annulment appeal rejected as unfounded: În consecință, recursurile au fost declarate de persoane care aveau calitate, nefiind încălcate prevederile art. 56 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3226 din 10 octombrie 2002, Judecătoria Slobozia a respins contestația la executare formulată de contestatoarea debitoare SC T.G.T. SRL Slobozia, în contradictoriu cu creditoarea B.C.R., sucursala Slobozia.
Recursurile declarate, la data de 4 martie 2003, de contestatoarea debitoare SC T.G.T. SRL Slobozia, prin administrator judiciar R.M. și de intervenienta L.D.D.R. au fost admise de Tribunalul Ialomița, care prin decizia civilă nr. 378 din 20 iunie 2003, a modificat sentința de mai sus, în tot, în sensul că a admis contestația la executare a debitoarei SC T.G.T. SRL Slobozia, împotriva formelor de executare emise de executorul bancar P.L. (B.C.R.) în dosarul de executare, având ca obiect executarea silită imobiliară a activului situat în Slobozia, aparținând debitoarei, pe care le-a anulat.
Împotriva acestei soluții, P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, solicitând, în esență, respingerea recursului declarat de L.D.D.R., întrucât partea pentru care a intervenit I.G. nu a declarat recurs, conform art. 56 C. proc. civ., iar mandatul acordat nu-și produce efectele, depășind scopul pentru care s-a constituit persoana juridică respectivă.
În legătură cu recursul în anulare de față se rețin următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că litigiul de față are ca obiect contestația la executare silită imobiliară în baza titlului executoriu, contractul de credit bancar din 15 octombrie 1999, încheiat de creditoarea B.C.R., sucursala Ialomița și debitoarea SC T.G.T. SRL Slobozia, precum și contractul de garanție bancară din 15 octombrie 1999, investite cu formulă executorie.
În desfășurarea litigiului debitoarea SC T.G.T. SRL Slobozia inițial prin administrator I.G. a formulat contestație la executare, făcându-și apărările, ulterior societatea intrând în administrare judiciară prin numirea unui administrator judiciar R.M.
Având în vedere situația judiciară a debitoarei împotriva cărei creditoarea din contractul de împrumut bancar menționat a declanșat procedura executării silite imobiliare, prin executorul bancar, aceasta alături de care a intervenit și L.D.D.R. au declarat recurs, împotriva soluției de respingere a contestației la executare pronunțate de instanța de fond.
În consecință, recursurile au fost declarate de persoane care aveau calitate, nefiind încălcate prevederile art. 56 C. proc. civ.
Iar pe fond, soluția pronunțată în recurs, este legală și temeinică, întrucât actele de executare silită au fost anulate întrucât au fost comunicate debitoarei la alt sediu decât cel pe care îl deținea.
De altfel, nu pot fi primite criticile formulate, care se referă la eficiența mandatului primit de L.D.D.R. de la debitoare, întrucât acesta nu contravine scopului acestei asociații de promovare a adevărului și apărare a drepturilor omului, prin asigurarea suportării cheltuielilor legate de consultațiile juridice și taxele legale și întocmirea de memorii și acte către organele statului.
În această situație, se constată că bine instanța de recurs, a examinat recursurile declarate de debitoarea contestatoare și intervenienta în interesul său, pronunțând o soluție legală și temeinică atât sub aspectul calității procesuale a recurentelor cât și pe fondul cauzei.
Astfel că recursul în anulare se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva deciziei nr. 378/ R din 30 iunie 2003 a Tribunalului Ialomița, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2005.