CNAS sole authority to set medical service point values without joint order publication

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 octombrie 2001 reclamantul Colegiul Medicilor din România a chemat în judecată C.N.A.S., solicitând obligarea pârâtei ca în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii de admitere a acțiunii să emită și să trimită spre publicare la Monitorul Oficial al României, Partea I, Ordinul / Ordinele privind stabilirea valorii estimate și definitive a valorii punctului „per capita" și a punctului bugetului de practică medicală și „per serviciu” pentru plata serviciilor medicale din asistența medicală primară și asistența medicală de specialitate ambulatorie, din sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe trimestrul I și trimestrul II ale anului 2001, obligarea pârâtei la emiterea proiectului de ordin, cu „valorile punctului”, pe trimestrul III din 2001 și comunicarea lui către reclamantă pentru analiză și aprobare în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii de admitere a acțiunii, iar în ipoteza admiterii acțiunii, obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile de 10.000.000 lei pentru fiecare zi întârziere până la executarea obligației.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că deși pârâta, conform dispozițiilor art. 6 din H.G. nr. 175/2001 avea obligația să emită actele menționate, aceasta refuză să soluționeze favorabil cererea sa în sensul de a acționa potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate.

Totodată, reclamantul a invocat și prevederile art. 14 alin. (3) și art. 15 alin. (3) din Contractul-cadru pe anul 2001, art. 17, art. 18, art. 21-23, art. 34 din Normele de aplicare a acestui contract, precum și art. 10 din Legea nr. 24/2000 și ale art. 1 și 5 din Legea nr. 29/1990.

În ședința publică de la 12 februarie 2002, reclamantul a renunțat la judecarea capătului 3 din acțiunea introductivă privind obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 158 din 19 februarie 2002 a respins acțiunea restrânsă formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, pe de o parte, că valoarea estimată și definitivă a punctelor pentru asistența medicală primară și de specialitate se calculează doar de C.N.A.S., fără a exista nici o dispoziție care să prevadă consultarea sau supunerea spre aprobare reclamantului a valorii punctului pentru asistența medicală primară sau ambulatorie de specialitate.

Pe de altă parte, că din probele administrate în cauză rezultă că pârâta a transmis caselor de asigurări de sănătate valorile estimate și definitive ale valorii punctului „per capita" și „per serviciu” pentru asistența medicală primară și de specialitate în baza cărora acestea au efectuat decontarea serviciilor medicale prestate de furnizorii de servicii, în baza contractelor încheiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Colegiul Medicilor din România, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, Colegiul Medicilor din România a susținut că în soluționarea cauzei instanța de fond nu a ținut cont și nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Legi nr. 145/1997 (art. 44 și 45), ale Contractului - cadru pe anul 2001 aprobat prin H.G. nr. 165/2001 (art. 6, art. 13 și urm.), precum și ale Normelor de aplicare a acestui contract (art. 17, art. 18, art. 15 alin. (2).

Totodată, recurentul-reclamant a arătat că și în ipoteza în care s-ar considera că nu este cazul emiterii unui ordin comun, C.N.A.S. – Colegiul Medicilor din România, tot era necesar ca valoarea punctului calculată de către C.N.A.S. să fie aprobată prin ordin al Președintelui C.N.A.S. și nu să fie transmisă caselor de asigurări de sănătate din teritoriu sub forma unei adrese, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 24/2000.

Examinând sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu actele dosarului și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul nu este fondat.

Astfel, este necontestat că în conformitate cu dispozițiile art. 44 și art. 45 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate contractele anuale cu furnizorii de servicii medicale se încheie de casele de asigurări de sănătate în baza Contractului - cadru, iar Contractul - cadru pentru anul 2001 a fost aprobat prin H.G. nr. 165/2001 (M. Of., nr. 34/19.01.2001).

Potrivit art. 2 din această hotărâre C.N.A.S. împreună cu Colegiul Medicilor din România elaborează norme metodologice de aplicare a Contractului - cadru, iar Normele se aprobă prin ordin comun al președintelui C.N.A.S. și al președintelui Colegiului Medicilor din România, cu avizul Ministerului Sănătății și Familiei, al ministerelor cu rețea sanitară proprie, al Ministerului Finanțelor Publice și al Ministerului Justiției și se publică în Monitorul Oficial al României.

Așadar, art. 6 din H.G. nr. 165/2001 se referă la ordinele emise pentru aplicarea Contractului - cadru cuprins în anexa la H.G. nr. 165/2001 și a normelor prevăzute la art. 2 din hotărâre, care vizează relația dintre casele de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale (se aprobă de cei doi președinți ale autorităților mai sus arătate și se publică în Monitorul Oficial), iar nu la valoarea punctului estimată sau definitivă.

Mai mult, se constată, pe de o parte, că, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Contractului - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor de sănătate, a fost emis Ordinul comun nr. 269/79 din 12 ianuarie 2001, (M. Of., nr. 22 bis/15.01.2001). Pe de altă parte, se constată că pentru stabilirea cotelor procentuale destinate decontării serviciilor medicale pentru fiecare domeniu al asistenței medicale a fost încheiat și Ordinul comun nr. 482/597/2914/2001. Totodată, se constată că toate adresele prin care au fost comunicate valorile punctului „per capita”, „per serviciu”, a celui aferent bugetului de practică medicală ambulatorie de specialitate au număr de înregistrare de la Cabinetul Președintelui C.N.A.S., purtând ștampila C.N.A.S. și semnătura președintelui C.N.A.S. sau a persoanei abilitate să semneze în numele acestuia.

Faptul că aceste adrese prin care au fost comunicate valorile punctelor stabilite de C.N.A.S. nu au fost publicate în Monitorul Oficial nu este contrar dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât, astfel cum s-a arătat, în cele ce preced, acestea au fost stabilite în baza actelor normative publicate în Monitorul Oficial, iar actele administrative prin care s-a stabilit valoarea punctelor sunt acte juridice de punere în executare al respectivelor acte normative și au fost comunicate tuturor celor interesați, fapt recunoscut și de recurent.

Prin urmare, se constată că în mod corect a reținut instanța de fond că pentru anul 2001 nu există nici o prevedere legală care să oblige C.N.A.S. la emiterea altor ordine în sensul solicitat de Colegiul Medicilor din România.

Constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar motivele de recurs nefondate, urmează a se respinge recursul declarat în cauză de Colegiul Medicilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Colegiul Medicilor din România împotriva sentinței civile nr. 158 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 aprilie 2003.