Recognition of foreign judgment: finality, summons validity, and reciprocity under Law No. 105/1992.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision that recognized a foreign commercial judgment. The dispute concerned the recognition of a judgment rendered by a United Kingdom court, with the domestic defendant challenging the procedure on grounds of jurisdictional error, illegal summons, lack of finality, and absence of reciprocity. The Supreme Court held that because the previous appellate decision had been remanded specifically to address the finality of the foreign judgment and the existence of reciprocity under Article 315 of the Code of Civil Procedure, the new appeal was legally barred from raising other arguments outside those remand limits. Relying on Law No. 105/1992, the court confirmed that the foreign judgment was final due to the exhaustion of remedies in the originating jurisdiction and that factual reciprocity existed because English procedural law permits the recognition of Romanian judgments under conditions similar to those provided by the Romanian law.
Legislator headnote
AI generatedart. 167 din Legea nr. 105/1992, art. 6 din Legea nr. 105/1992, art. 315 C. proc. civ; Recognition of foreign judgment: finality, summons validity, and reciprocity under Law No. 105/1992: Instanța de apel, în rejudecare, a soluționat cauza în limitele art. 315 C. proc. civ. Drept urmare, nu pot fi examinate în această etapă procesuală alte critici subsumate cazurilor de modificare invocate de pârâtă, în afara celor care privesc limitele rejudecării.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 172 din 29 noiembrie 2000, Tribunalul Olt a respins cererea formulată de SC A.T.L.U.B.F.B.A. Panama, privind recunoașterea sentinței din 1 septembrie 1998, pronunțată în dosarul nr. 963/1998 de către Înalta Curte de Justiție, Tribunalul Comercial, secția Queen’s Bench Londra, în contradictoriu cu SC A. Slatina, cu referire la modalitatea de comunicare a hotărârii părții care a pierdut procesul, precum și la condiția existenței reciprocității.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 188 din 14 noiembrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe, cu motivarea că în mod judicios s-a reținut de către prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile art. 167 din Legea nr. 105/1992.
Prin decizia nr. 7377 din 4 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva acestei din urmă hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.
S-a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat în legătură cu caracterul definitiv al hotărârii engleze.
În fine, s-a mai reținut că instanța trebuia să solicite relații de la Ministerul Justiției, în sensul constatării reciprocității, conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 105/1992.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în rejudecare, prin decizia nr. 84 din 17 decembrie 2003, a admis apelul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat sentința atacată, în sensul că a admis cererea acesteia și a recunoscut hotărârea străină menționată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta SC A. SA Slatina a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,
S-a susținut că litigiul, soluționat prin hotărârea a cărei recunoaștere s-a cerut, a fost judecat cu încălcarea competenței altei instanțe și privește o altă persoană decât semnatara contractului a cărei neexecutare a dus la sesizarea organului de jurisdicție menționat.
Recurenta a mai arătat că a învederat nelegalitatea procedurii de citare, apărare asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.
S-a mai arătat că în mod greșit s-a apreciat asupra caracterului definitiv al hotărârii străine.
În fine, instanța nu s-a conformat condițiilor stabilite de legea engleză asupra instituției recunoașterii hotărârilor străine și nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare, cu referire la refuzul recunoașterii hotărârii străine în sensul menționat.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului și respingerea apelului declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că cererea de încuviințare a hotărârii străine a parcurs un ciclu procesual.
În recurs, hotărârea instanței de apel a fost casată cu trimitere numai pentru ca aceasta, rejudecând apelul să se pronunțe asupra caracterului definitiv al hotărârii străine a cărei recunoaștere s-a cerut și asupra reciprocității.
Instanța de apel, în rejudecare, a soluționat cauza în limitele art. 315 C. proc. civ. Drept urmare, nu pot fi examinate în această etapă procesuală alte critici subsumate cazurilor de modificare invocate de pârâtă, în afara celor care privesc limitele rejudecării.
Ori, sub aspectele arătate, instanța de control s-a pronunțat legal și temeinic, corespunzător probatoriului administrat, din care rezultă regulata citare a pârâtei, caracterul definitiv al hotărârii străine ca urmare a neexercitării de către pârâtă a căilor de atac împotriva acesteia, precum și existența reciprocității de fapt, cu referire la împrejurarea că normele de procedură engleze permit recunoașterea unei hotărâri românești în aceleași condiții ca și cele prevăzute de Legea nr. 105/1992.
Ca atare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Slatina, împotriva deciziei civile nr. 84 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 iunie 2005.