Validity of compulsory arbitration under statutory bylaws for inter-affiliate patrimonial disputes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeals as unfounded, upholding the lower commercial court's rejection of the annulment action and confirming the final arbitral award in favor of the claimant, while ordering the appellants to pay the respondent's judicial costs. The dispute concerned the confirmation of ownership rights over commercial premises following an arbitration conducted by a specialized commercial court, which the defendants challenged on grounds of lack of statutory jurisdiction, absence of a specific arbitration agreement, and improper constitution of the arbitral tribunal. The court held that the statutory bylaws of the defendant entities provided a valid basis for compulsory arbitration of patrimonial disputes under the relevant decree, rendering a separate arbitration agreement unnecessary, and further determined that the tribunal was legally constituted because one party failed to appoint an arbitrator within the prescribed deadline, thereby rejecting all procedural and substantive objections.
Legislator headnote
AI generatedart. 126 din Constituția, art. 366 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Validity of compulsory arbitration under statutory bylaws for inter-affiliate patrimonial disputes: The dispute concerned the confirmation of ownership rights over commercial premises following an arbitration conducted by a specialized commercial court, which the defendants challenged on grounds of lack of statutory jurisdiction, absence of a specific arbitration agreement, and improper constitution of the arbitral tribunal. The court held that the statutory bylaws of the defendant entities provided a valid basis for compulsory arbitration of patrimonial disputes under the relevant decree, rendering a separate arbitration agreement unnecessary, and further determined that the tribunal was legally constituted because one party failed to appoint an arbitrator within the prescribed deadline, thereby rejecting all procedural and substantive objections.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to impose the obligation on the appellants to pay the judicial costs.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 552 din 17 octombrie 2002, Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U., a admis cererea reclamantei S.C. Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele A.T.C.O.M. Timiș, SCA Î. Timișoara, C.Î. Timișoara și SCA D. Timișoara, a constatat că spațiile comerciale situate în Timișoara, Piața Bălcescu și str. Independenței, constituind un singur imobil, sunt proprietatea reclamantei și a dispus înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciară.
Împotriva acestei sentințe pârâtele au formulat acțiune în anulare.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 1438 din 10 octombrie 2003, a respins acțiunile în anulare, ca nefondate.
S-a reținut că excepțiile invocate sunt neîntemeiate. Astfel,
- litigiul are caracter patrimonial iar competența de soluționare revine arbitrajului U.C.E.C.O.M., potrivit prevederilor din statutul fiecărei pârâte;
- pârâta C.Î. nu a dat curs în termen invitației de numire a arbitrului și, în consecință, tribunalul arbitral a fost legal constituit.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtele SCA D. Timișoara și C.Î. Timișoara, au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurentele au susținut că în mod greșit s-a apreciat cu privire la competența tribunalului arbitral, întrucât activitatea jurisdicțională prevăzută în decretul Lege nr. 66/1990 și hotărârile U.C.E.C.O.M. 1/91-1/95 nu-și au temei într-o dispoziție expresă a legii fundamentale, iar în cauză nu a existat compromis decât între C. și A.T.C.O.M. Timiș.
Totodată, în mod greșit s-a apreciat tăcerea pârâtului ca o acceptare a arbitrajului.
În continuare, recurentele au formulat critici privitoare la greșita soluționare a cauzei pe fond, în sensul apărărilor din întâmpinare și completările din recurs.
În concluzie, pârâtele au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Timiș.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Posibilitatea conferirii soluționării unui litigiu fără a mai fi nevoie a sesiza instanța de judecată sau un alt organ de jurisdicție, este statuată în favoarea părților prin Cartea IV a Codului de procedură civilă, lege procesuală conformă dispozițiilor art. 126 din Constituția României.
Prin prevederile statutare ale pârâtelor s-a stabilit că litigiile patrimoniale dintre acestea sunt soluționate de către Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.
Decretul Lege nr. 66/1990, invocat de pârâte, nu a fost declarat neconstituțional, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.
Totodată, prevederile statutare menționate, exclud necesitatea încheierii convenției arbitrale sau compromisului pentru fiecare litigiu în parte, având natură patrimonială și ca părți unități din sistemul U.C.E.C.O.M.
Pe de altă parte, compunerea tribunalului arbitral, cu referire la nerespectarea de către pârâtă a termenului de a da curs invitației de a numi un arbitru, se constată a fi legală.
Ca atare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor critici.
În fine, pârâtele au reiterat apărări pe fond, pe care le-au completat, ce nu pot fi examinate, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 366 C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
Totodată, văzând și cererea de cheltuieli dovedită cu actele depuse la dosar, Curtea, în baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentele la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantele SCA D. Timișoara și C.Î. Timișoara, împotriva deciziei comerciale nr. 1438 din 10 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurentele să plătească intimatei reclamante SCM C.S. Timișoara suma de 82.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 iunie 2005.